La Vâlceana, jaful a început cu Felix. Când şi cu cine se termină?
Ştiaţi că primul care a prădat fabrica de încălţăminte „Vâlceana” a fost „Felix – Motanul”, de la PC, prin firma căpuşă „Vâlceana International”? Foarte rău! Voiculescu prelua marfa, încasa banii pe ea, iar „Vâlceana” se alegea cu cheltuielile. Aşa s-a experimentat prima oară jaful, pentru că, pe urmă, pe fir a intrat Mladin, şi el fost lucrător tot la Secu’. Individul a luat fabrica pe un preţ de toată jena, 6 miliarde de lei, bani pe care nu i-a dat niciodată statului. Presa momentului a tăcut mâlc pe marginea subiectului, pentru că fărâmituri din tot ce se fura se arunca şi ei. Principala condiţie a aşa-zisei privatizări era ca Mladin să preia şi datoriile societăţii. Sanchi! Singura chestie vizibilă după venirea lui Mladin la Vâlceana a reprezentat-o apariţia în peisaj a tot mai multor căpuşe.
După „privatizarea” în varianta Mladin, foarte proastă şi păguboasă, după ce şi acest personaj de tristă amintire şi-a umflat conturile, au urmat alte vânzări. Mafia de la Bucureşti a adus la muls alţi şmecheri, alte firme suveică, astfel încât în ultimii zece ani, s-a ales praful de tot ceea ce a însemnat cândva „Vâlceana”. De aceea nu s-a vândut nemţilor de la Oter, de aceea astăzi angajaţii fabricii stau cu salariile neluate cu lunile, la mila altor căpuşe aduse pe aceleaşi filiere îmbâcsite, cu şpăgi pe la ministere, comisioane grase, profituri imense, sclavie modernă şi înţelegeri pe sub mesele AVAS-ului, în formele sale prezente sau trecute. Hoţie pe faţă, în toate guvernele, PDSR, CDR, PSD, PD-PNL! Desigur, PUR (actualmente PC), veşnic la putere – cum mai spuneam, a profitat la maxim! Stănilă, Zaharia, Cremene, Ciocan, câţiva dintre foştii directori ai societăţii, oamenii din faţa afacerii dirijată de sus, şi-au făcut şi ei firme căpuşe, au tras şi ras tot ce-au putut, lăsând în spate haos. O parte a presei ultimilor şapte-opt ani a ridicat problema fostei fabrici de încălţăminte, însă autorităţile nu s-au sinchisit, nu au avut nici interese, să participe la schimbarea în bine a sorţii acesteia. Continuu au fost aduse de la Bucureşti firme de care nu auzise nimeni, care s-au folosit de forţa de muncă de la „Vâlceana” şi apoi subit dispăreau fără a plăti salariile pe ultimele luni. Ultima firmă de acest gen a tras un tun chiar în urmă cu câteva luni. În zadar se zbat chiar şi acum muncitorii să-şi recupereze banii de la Dayo Prodexim… Practica e veche, de-a lungul anilor s-a mai întâmplat ca firme cu sedii în uscătorii de bloc să preia din şomaj foştii angajaţi ai fabricii, să se folosească de dotări, imediat după ce alt „potent investitor” tocmai le trăsese ţeapă, dar şmecheria ţine de fiecare dată. Oamenii sunt ţinuţi câte un an, pentru că oricum impozitele le suportă statul în acest interval, dar când se apropie termenul limită, evident, dispar ca măgarul în ceaţă, aducând şi mai mari prejudicii statului. ITM-ul a fost sesizat pe această problemă, a început verificările de rigoare, a aplicat amenzi şi măsuri, dar problema rămâne nerezolvată. Firma Dayo Prodexim parcă a fost înghiţită de pământ. Angajaţii au fost preluaţi în mare parte de Megainvest sau de către portughezii de la DCB. Alţii au preferat să se apuce de alte job-uri.
