Putin ceri, putin primesti
De tristeţe şi de-al naibii
Nu-i departe ziua când pentru un zâmbet vei primi un cap în gură iar pentru o greşeală vei fi „premiat” cu câţiva pumni. Nu-i departe ziua când… şi gândul mă poartă către tânărul fotbalist columbian Escobar, care la numai 22 de ani, a plătit cu viaţa o greşeală banală într-un joc sportiv, deviind o minge care s-a oprit în propria poartă (chiar într-un meci cu Naţionala României la un CM), fiind asasinat cu focuri de armă într-o discotecă din capitala Columbiei. Uşor, uşor, legea junglei, a banului şi a lipsei de respect şi a violenţei se întinde şi asupra fotbalului românesc, aidoma unei imense pânze de păianjen, hidoase, din care scapă numai cei care sunt ca ,,EI’’. Iar ,,EI’’ sunt mulţi, vorbesc la fel, se îmbracă la fel, gândesc la fel, până şi ochelarii îi au la fel, se ,,caută’’ la glezne între ei dar până la urmă se înţeleg, pentru că au un numitor comun. Şi acela este fotbalul. Fotbalul care să le creeze, cât de cât, o imagine.
Nu mi-am ascuns dragostea de-o viaţă pentru echipa din Bănie, niciodată, nici măcar atunci când aceasta echipă, adulată cândva de milioane de oameni, juca la matineu, pe stadioane şi în localităţi dintre cele mai pitoreşti din România.
Întrucât este democraţie, scuzaţi ironia, fiecare răspunde cum crede de cuviinţă. Totuşi, mulţi asimilează gestul antrenorului-jucător Stângă şi al patronului de la Craiova cu un act de cutezanţă, implorând clementa, in ciuda faptului că imensa mediatizare a întâmplărilor nu-i avantajează. Nici pe ei, dar nici clubul. Un club care pe zi ce trece se afundă tot mai mult in scandaluri şi uitare, hrănindu-se din ceea ce a fost odinioară ,,Craiova Maxima’’. Cine a fost cel care a încurajat gestul Poştaşului la meciul cu Dinamo, când acesta a pătruns pe teren aruncând cu un fular alb-albastru în faţa unui ex-craiovean, acuzându-l de trădare? După incident, că dovada de mulţumire, cine l-a angajat în cadrul clubului pe acesta ? Cine nu mai vrea să-l plătească acum ? De ce nu s-au delimitat la Craiova faptele bune de cele rele ? Pe de altă parte însă e descurajator că se mulţumesc cu puţin în planul performanţei şi că unii se ,,scurg’’ fără să le aducă satisfacţiile visate. Pentru că dacă ceri puţin de la viaţă, puţin obţii. Poate că unora le lipseşte norocul, care nu se găseşte chiar pe toate drumurile. Numai că cine n-are curaj, n-are nici noroc.
Teo Prisăcaru
