Sintagme si sperante
Opinie pe semicerc
Am văzut şi eu interviul pe care profesorul Gheorghe Tadici l-a acordat unei televiziuni locale. Mi-a plăcut că ex-zălăuanul n-a părut deloc intimidat de ceea ce i s-a întâmplat Roxanei Gatzel. Până la urmă poate jucătoarea nu are o vină aşa de mare încât să păţească ceea ce a păţit. Şi cred că la apel vom avea mai multă şansă, Roxana putând să scape chiar fără nici o zi de suspendare.
Daţi-mi voie să am o oarecare satisfacţie pentru ceea ce se întâmplă acum la Oltchim. O echipă formată din supervalori, o echipă care are în cap de listă o mare jucătoare: Steluţa Luca. Cea despre care continui să cred, cu argumente solide, că este cea mai valoroasă handbalistă a României din generaţia sa. Un suflet mare, un caracter tare şi o fată cu un bun simţ care ar trebui să fie împrumutat şi altora, ajunse peste noapte vedete „de carton”, Steluţa Luca are, cu siguranţă, o misiune grea la Vâlcea.
Oraşul ei de suflet, unde a revenit cu drag, o acceptă, o iubeşte şi o aşteaptă. O aşteaptă pe Stela să facă cea mai grea muncă din cariera sa. Adică, vâlceanca trebuie acum să le mobilizeze pe colegele sale, care, în teren, trebuie să se simtă, deşi poate nu sunt aşa de mult legate sufleteşte de oraşul acesta, să se simtă vâlcence. Stela trebuie să le facă pe colegele sale să dea impresia că nu sunt mercenare şi că n-au venit la Vâlcea să joace în primul rând pentru bani. Că vor să facă mare performanţă.
Stela, marea noastră handbalistă, nu uită, desigur, momentele când Polivalenta găzduia meciuri, cu 5-6 mii de spectatori, în Liga Campionilor. Cu siguranţă, fetele de acum, care joacă la Oltchim, nu sunt cu nimic mai prejos decât acelea de atunci. Numai că astea de azi nu trebuie doar să joace la Oltchim, ci să joace şi pentru Oltchim. E un joc de cuvinte care are importanţa lui, în contextul dat.
Se aşteaptă multe de la fete. Se aşteaptă multe de la cel pe care nu cu mult timp în urmă vâlcenii, publicul, îl huleau. Tadici are nevoie acum de public, iar publicul se va apropia de el doar dacă vor fi rezultate. Nu avem nevoie de scenarii. Nu trebuie să avem idei preconcepute. Trebuie doar ca fetele să joace. Va fi greu să ţi în mână o astfel de echipă, una care în mare parte adună la un loc cam tot ceea ce are bun handbalul feminin românesc la această oră. Cu echipa asta, teoretic, Tadici ar trebui să defileze în campionat. Va fi greu, însă, pentru că uneori, de cele mai multe ori, teoria nu se aseamănă nici pe departe cu practica. Adică, mai pe româneşte, nu prea dă casa cu masa!
Tadici e acum al nostru. Deşi, daţi-mi voie să am o oarecare rezervă pentru Tadici cel de atunci, care m-a făcut pentru prima dată de când sunt în presă să mă simt umilit, totuşi eu cred în Tadici. Eu cred în profesorul care a adus din Rusia medalia de argint pentru România. Cred în cel ce l-a convins, după ani buni, pe Gaţu să urce din nou în avion. Mai are să-l convingă şi pe inginerul Ioan Gavrilescu. De altfel, domnia-sa are marele merit de a crea acum la Vâlcea o echipă de „galactice”. O echipă formată din mai multe caractere, o echipă care trebuie nu doar să joace la Vâlcea. E important ca echipa asta să joace în primul rând pentru Vâlcea. Şi se va vedea dacă aşa va fi, cât de curând. Runda cu numărul patru va aduce, în cursul lunii septembrie, la Vâlcea, principala noastră contracandidată la titlu. Vine Mariana Târcă şi echipa sa. Va fi un nou început. Va fi, sper, un meci în care Vâlcea de azi să facă uitate toate durerile pricinuite de Vâlcea handbalistică de ieri. Să vedem şi dacă aşa va fi …
Ionel GEREA
