Un pas înainte
Opinia sub panou
Munca profesorului Cristi Achim a fost în sfârşit apreciată. Omul acesta a arătat că poate face performanţă şi chiar mare performanţă chiar şi cu nişte copii. Pentru că a muncit în paralele atât cu echipa de juniori, dar mai ales cu cea alături de care e foarte aproape de o premieră istorică în baschetul masculin vâlcean: o evoluţie în sezonul viitor în Divizia A. Federaţia a decis corect, spun eu, şi nu numai eu, ci şi rezultatele din ultima vreme. Cristi Achim este de acum antrenor al lotului naţional de juniori. Lot pe care l-am văzut în iarna acestui an la Rm. Vâlcea la acel turneu organizat în Polivalentă de federaţia română de specialitate. Ca unul care a văzut toate meciurile de la acel turneu, nu pot spune prea multe lucruri despre lotul acesta. Sigur, nu se pot spune prea multe lucruri bune. Pentru că echipa României a părut, cel puţin la competiţia la care mă refer, drept o grupare pierdută în spaţie, fără busolă şi fără orizont. Unii jucători parcă se uitau şi nici nu ştiau unde mai e panoul. Au fost cazuri în care unii copii din acest lot au uitat că e vorba de un timp precis de atac (acele 24 de secunde) şi au pierdut astfel mai multe şanse de a fructifica atacul. Ce să mai vorbim de aruncări de la trei puncte?! Când săraci copii nu prea nimereau inelul nici de sub panou! Aşa că, după cum se vede, cu siguranţă Cristi Achim va avea mult de muncă la această echipă. Va trebui s-o ia de la capăt, pentru că mulţi dintre aceşti jucători care au avut şi au onoarea de a îmbrăca tricoul reprezentativei au nevoie să li se predea abecedarul baschetului.
Să fiu sincer n-aş mai vrea ca Cristi Achim, care a demonstrat că are valoare ca antrenor, şi echipa sa, să mai joace din toamnă tot în Divizia B. Nu ştiu dacă ar încălzi pe cineva faptul că batem iarăşi la 70, 80 sau 90 de puncte echipe (e mult spus), precum Marcelo Bene Calafat. Vâlcea ar avea nevoie ca în Polivalentă să calce grupări adevărate. Ar fi spectacol total cu echipe care au scris istorie în ultima vreme în sportul european şi mă gândesc aici la Asesoft Ploieşti, la Poli Carbochim Cluj, la gruparea din Arad, la Dinamo sau la cei de la Sibiu. E adevărat că deocamdată stăm la mâna federaţiei, dar dacă va fi acceptat un campionat viitor cu 14 echipe se poate spune că se va face oarecum dreptate. Pentru că băieţii ăştia de la Vâlcea au muncit pentru a ajunge aici şi poate că merită o şansă. Ei au demonstrat cel puţin că vor să facă mare performanţă şi că se pot ridica, în multe rânduri, la nivelul mult mai valoroşilor lor adversari. De urmărit munca lui Achim la Naţionala de juniori. Sunt convins că dacă va fi lăsat să lucreze, Cristi va face treabă bună la această formaţie. Sigur, nimic nu se face bătând din palme. O echipă care să joace un baschet adevărat să construieşte în timp. Şi Cristi Achim a demonstrat asta făcând dintr-o echipă anonimă, formată din jucători tineri, una care joacă un baschet uneori la spectacol. Orice astfel de pas înainte făcut de un vâlcean trebuie să fie motiv de bucurie. Şi o onoare. Asta înseamnă că în primul rând la acest nivel, al antrenorului, Vâlcea a făcut deja marele pas spre lumea bună a baschetului masculin românesc. Alături de profesorul Doru Moise, un geniu al sportului acesta, tânărul Cristi Achim arată acum că la Vâlcea baschetul are nu doar trecut. Începe să aibă şi viitor.
Ionel GEREA
