Jean Decuseară: Merg pe mâna lui Bogdan Pistol

– Domnule preşedinte Jean Decuseară, pentru început, aş vrea să vă rog să ne spuneţi ce părere aveţi despre situaţia actuală a PNL, la nivel central şi local?
Eu aş spune că, la nivel central, ar fi de subliniat două lucruri foarte importante. Primul ar fi legat de rezultatul alegerilor din martie, care au dus la propulsarea lui Crin Antonescu în funcţia de preşedinte. Acela a fost, după părerea mea, momentul maturizării politice a partidului nostru. Ca participant la congres, aş spune că acolo am asistat la o demonstraţie de forţă politică. PNL s-a înscris în politica românească nu oricum, ci ca un competitor serios, de luat în seamă, nu unul ocazional, vremelnic, dar atunci parcă am mai crescut un pic.

Plus că vorbim şi de o maturitate politică la nivel de decizii. Se impunea ca, atât prin prisma rezultatelor în alegeri, cât şi a scopului urmărit în perspectiva scrutinului din noiembrie, să se producă o schimbare cu sens, cu esenţă. Deci, nu una de suprafaţă, cum vedem la alte partide, sau nici măcar atât. Ori alegerea lui Crin Antonescu în fruntea partidului tocmai asta a demonstrat, că PNL doreşte într-adevăr schimbarea clasei politice româneşti. Iar electoratul nu are cum să nu simtă asta…

– Mai demonstrează Crin Antonescu şi acum, la câteva luni de la alegeri, aceeaşi forţă? Unii spun că nu.
Nicidecum. Ce a urmat după congres ne-a confirmat că decizia noastră din primăvară a fost una bună, inspirată. Niciodată PNL nu s-a bucurat de simpatia presei aşa cum s-a întâmplat după congres. De exemplu, am observat că şi în situaţia în care un jurnalist lucrează la un patron, iar acela îi spune că nu prezinte mesajele PNL, măcar nu se mai simte acea ură de odinioară. N-au mai fost atacuri împotriva noastră, cum ne obişnuiserăm, din partea mass-media. Asta înseamnă că, totuşi, Crin Antonescu se bucură de sprijinul presei, ceea ce nu e puţin lucru, mai ales că el nu are o situaţie financiară extraordinară, ci e un om simplu, modest, ca oricare dintre noi. Pe de altă parte, aş remarca, cu bucurie, faptul că, pentru prima oară, vechea gardă din partid, care a făcut un pas înapoi, nu a mai avut reacţii viscerale şi profund dăunătoare, de frustrare, neîmplinire sau dorinţe de răzbunare. Nu, după alegeri, unitatea partidului s-a păstrat, contrar unor voci care anticipau că nu ştiu ce cataclism se va produce în PNL. Ei bine, uite că nu s-a produs niciun cataclism. Au existat mici răbufniri, însă nimic spectaculos. Una peste alta, pe plan naţional, aş adăuga că PNL şi-a primit porţia de judecată din punct de vedere electoral, pentru că a făcut lucruri bune, fără nici un fel de îndoială, dar a făcut şi greşeli. Pentru lucrurile mai puţin bune, a plătit, dar eu cred că am învăţat foarte multe ca partid, iar greşelile nu vor mai fi repetate.

– Iar în plan local?  
  În plan judeţean, aş zice că avem în continuare o problemă. Există o erodare, o pierdere de imagine şi de credibilitate. Dincolo de rezultatele statistice, care arată că avem cel mai mare număr de primari, viceprimari, consilieri şi aşa mai departe, cele de fond, de substanţă, lipsesc cu desăvârşire. PNL a pierdut accesul la decizia majoră în judeţ. Nu mai vorbesc de municipiu. Nu avem nicio funcţie cu greutate, care să poată influenţa deciziile importante. Nu mai pun la socoteală faptul că am pierdut nişte fiefuri liberale – Drăgăşani, Horezu, unde încă nu am reuşit să înţeleg ce s-a întâmplat, pentru că primarul pe care l-am avut acolo a fost foarte bun. Pierderea acestor fiefuri este un lucru grav.

– Din ce cauză credeţi că s-au pierdut aceste fiefuri liberală şi cine ar fi vinovat?
În acest sens, ar fi foarte multe de spus. N-aş vrea să fiu foarte critic la adresa cuiva anume, pentru că sunt extrem de mulţi factori ce trebuie luaţi în calcul. Probabil că principalul motiv îl reprezintă faptul că i-am dezamăgit pe oameni. Poate că s-a umplut paharul. Mulţi dintre cei cu care stau adesea de vorbă reproşează că s-au făcut multe promovări pe criterii care nu au ţinut cont mai deloc de valoare. Adică au fost desconsiderate principiile liberale. Eu i-am spus şi la vremea respectivă lui Emilian Frâncu, şi-mi menţin punctul de vedere, că au fost promovaţi în funcţii oameni care nu au avut nicio legătură cu posturile pe care le-au ocupat. În păcatul ăsta, pică acum cei de la PD-L şi PSD, care fără îndoială că vor plăti la fel ca şi noi. Trebuia să ne deosebim cu ceva de ceilalţi dar, din păcate, nu am făcut-o. Bine, la o întrebare corectă şi sinceră – „ce au făcut, în fond, diferit liberalii de PD-L şi PSD?”, unul dintre răspunsurile favorabile nouă ar fi acela că Guvernul Tăriceanu a reuşit, totuşi, să ridice nivelul de  trai în România. Dar, iarăşi, Vâlcea nu a avut o contribuţie pe această zonă. Din punctul meu de vedere, economia vâlceană a fost într-o continuă cădere. După 20 de ani, singura speranţă a judeţului nostru a rămas tot compania Oltchim. Păi, nu se poate! Am plecat de la Oltchim şi am rămas tot la Oltchim!? N-am fost în stare să creăm nişte alternative. Deci, o altă problemă: n-am reuşit să rezolvăm problema economiei vâlcene.

– Bun, dar nu primarul Râmnicului trebuia să fie principalul magnet pentru investitori?
Nu mă apuc să împart vinovăţiile. Cu siguranţă că toţi cei care au avut atunci în mână instrumentele necesare pentru a face ceva sunt vinovaţi. Dar vreau să spun unde consider că am greşit noi. În fine, revenind, cred că s-a ajuns la momentul unei cotituri serioase în politică, atât la nivel central, cât şi local, iar de deciziile pe care le luăm acum depinde ce se va întâmpla pe viitor. Nu mai merge să o lălăim, să ne codim, iar PNL are o misiune foarte serioasă în ceea ce priveşte reformarea clasei politice. Cât priveşte Vâlcea, e limpede că aici avem nevoie de oameni care să ofere garanţia unei perspective. La nivel judeţean, se simte o scădere a încrederii populaţiei în liberali. Deci, trebuie să găsim soluţii pentru recâştigarea acestei încrederi.

– Problema asta o au nu numai liberalii, ci şi ceilalţi…
Nu mă miră. Să nu uităm că, în momentul de faţă, România e condusă de PD-L şi PSD fără program de guvernare. E tragic! Noi nu avem nici la această oră un program de guvernare, nu există o eşalonare de termene, finale, intermediare, cum vreţi. Nu avem nici măcar un pachet de scopuri care, mai departe, să aibă în spate căi şi mijloace de a fi atinse. Adică să ştim foarte clar – plecăm de aici şi vrem să ajungem acolo. Dacă nu ajungem, nu ne încadrăm în timpul dat, înseamnă că avem o mare problemă. Despre asta vorbim, aşa că, pe mai departe, avem nevoie mai mult ca oricând de oameni competenţi, cu viziune, capabili să facă programe. Politica nu se face pentru un an sau doi, ci se face cu viaţa. Faci o treabă azi, chiar dacă este sau nu populară, îşi face efectul peste 5 ani, dar ţine o viaţă. În România, am văzut acelaşi lucru şi la Vâlcea, în general, politicienii consideră că politica trebuie făcută câtă vreme se simt ei satisfăcuţi de rezultatele personale pe care le obţin. Ei bine, nu mai merge! Sau aşa ar fi normal, să nu mai meargă. Pentru toţi politicienii de mare valoare, care au rămas în istorie, politica a însemnat un lung şir de sacrificii, de neîmpliniri şi nemulţumiri de moment. Vreau să vă spun un lucru: politica românească, de calitate, de soi, are nişte reprezentanţi. Din fericire, zic eu, mulţi dintre ei sunt liberali. Nu toţi… De exemplu, eu am o admiraţie foarte mare pentru Petre Carp. A fost antiliberal, un conservator extraordinar. A fost un om excepţional. Credinţa în ideile lui l-a ridicat deasupra faptului că nu erau poate cele mai potrivite pentru ţară. Dar credinţa în ideile sale şi modul în care a meditat la ele au impresionat. El şi-a făcut studiile în Germania şi era un mare admirator al nemţilor. În perioada războiului de la 1916, el s-a opus cu toate forţele ideii ca România să facă front comun cu Aliaţii. A militat pentru o alianţă cu nemţii. Când regele Ferdinand a anunţat, la insistenţele lui Brătianu, că România nu intră în război alături de forţele centrale, Petre Carp i-a spus: „Maiestate, am doi copii. Vi-i dau să-şi facă datoria faţă de patrie. Dar Dumnezeu mi-e martor, că-mi doresc să pierdeţi acest război”. Cum spuneam, însă, o mai mare admiraţie am tot pentru liberali. Pentru Brătianu, de exemplu, care a luat tot ce-a fost mai greu din povara războiului. Fără niciun fel de discuţie, el este cel realizatorul României Mari şi al României de azi. Dacă nu era Brătianu, România era acum un petec de ţară, cu graniţele vestice pe Mureş. Din păcate, puţină lume ştie adevărul. Norocul nostru a fost cu Bela Kun, care a făcut pentru Ungaria ce face Băsescu acum pentru România. O politică fără cap şi fără Dumnezeu. Un alt om politic pentru care am toată admiraţia a fost Duca. Sigur, el a făcut sacrificiul suprem pentru ţărişoara lui, şi-a dat viaţa. Spiru Haret, la fel, a fost un om de mare valoare. El a fost unul dintre cei mai mari astrofiziceni ai vremii. Ştiţi că trebuia să rămână la Sorbona. Spiru Haret a avut o teză de doctorat pe care niciun român n-a fost în stare să o susţină în faţa Academiei Române. În final, săracul, nici măcar cu titlul de academician nu s-a ales. El a fost părintele şcolii româneşti. Ne-au trebuit 40 de ani ca să o distrugem. Ar fi o lecţie pentru politicienii de azi să citească măcar legea învăţământului pe care a făcut-o el, prin 1922, dacă greşesc. Spiru Haret nu s-a bucurat nici la vremea lui de multă simpatie, fiind foarte intransigent. Dar pentru el nu a contat şi a preferat să-şi sacrifice un viitor ştiinţific extraordinar. Cu siguranţă ar fi ajuns unul dintre mari savanţi ai lumii. A renunţat însă la totul pentru că ştia că România nu poate da înainte fără un învăţământ sănătos. Din nefericire, politicienii de azi nu au nici cea mai mică intenţie să încerce măcar să le calce pe urme acestor oameni. Şi asta mă deranjează cel mai mult acum, că puţini, foarte puţini, mai cred în idei. Şi-o să vă mai spun un lucru. Nu vreau să supăr pe nimeni dar, în general, ca să revin, grupul care coordonează în momentul de faţă partidul la Vâlcea este format, în mare parte, din oameni care au căutat liberalismul prin nu ştiu câte partide. Aici poate că a greşit cel mai mult Emilian Frâncu. Nu spun că rezultatele foarte bune nu se obţin în urma multor căutări, asidue şi serioase, dar căutările ăstea erau bune în alte domenii. Am mai vorbit eu de politicienii d-ăştia cărora le trebuie o bibliotecă pentru a-şi ţine carnetele de la toate partidele pe la care au fost. Oamenii ăştia nu au cum să nu rămână de pe unde au fost cu sechele, sechele care, apoi, adunate, nu mai dau cu doctrina unui partid, mai ales cum e al nostru. Asta-mi aduce aminte de ultima lozincă ce a dus la prăbuşirea sistemului comunist: „transformăm cantitatea într-o nouă calitate”. Cam asta s-a practicat şi aici. Au fost promovaţi oameni care nu vor avea niciodată tangenţe cu liberalismul. Dacă am face o structură calificată care să-i supună unui examen oral minimal pe toţi cei care fac parte din conducerea partidului în judeţul Vâlcea, la municipiu nici nu mai vorbesc, vă spun sincer că 75 la sută dintre ei ar pica pe loc.

– Într-adevăr, principala problemă a PNL, în judeţul Vâlcea, o reprezintă organizaţia municipală. Până când aici nu se va schimba ceva, şansele ca, pe viitor, liberalii să-şi croiască drum către „accesul la decizia majoră la nivel de judeţ”, despre care vorbeaţi la început, nu există. Întâmplarea face ca, duminica viitoare, să aveţi alegeri la municipiu. Ştiu că plecaţi timp de o săptămână în concediu, în Grecia, dar poate că vreţi să le transmiteţi ceva colegilor dumneavoastră. Ce sfat le daţi şi pe cine susţineţi?
 Organizaţia municipală trebuie restructurată şi reaşezată fundamental. Această structură este portdrapelul, nava amiral a PNL Vâlcea. Bine, nu în forma de azi, dar aşa ar trebui să fie. Eu am discutat pe tema asta cu Emilian Frâncu. L-am întrebat – „Bine mă, aşa promovări ai făcut?”, la care el mi-a dat un răspuns terifiant: „N-am avut pe cine”. Referitor la ultima parte a întrebării, eu merg pe mâna lui Bogdan.

– De ce?
Pentru că răspunde mai mult criteriilor pe care le-am enumerat mai devreme. Este chiar o creaţie a Partidului Naţional Liberal. Nu şi-a mai căutat locul pe la alte partide şi este, ca şi Crin Antonescu, un om care oferă o perspectivă. Este tânăr şi are ambiţia de a demonstra. Este în stare să facă sacrificii. O să vedeţi că, pe măsură ce înaintaţi în vârstă, deveniţi mai egoişti. Generozitatea tinereţii nu o mai ai mai târziu. Vorbim de o generozitate care, la un moment dat, frizează inconştienţa. Merită încercată această chestie. Românii au încercat multe chestii, dar asta e singura care mai merită încercată. Dacă nici asta nu merge, nu dă rezultate, nu ne rămâne decât, folosind această globalizare, să ne căutăm un locşor sub soare, cât mai departe. În ceea ce-l priveşte pe Bogdan Pistol, am avut îndoieli ca administrator, ca primar. Am zis că e prea tânăr şi lipsit de experienţă, iar acolo îţi trebuie foarte multe. La vremea respectivă, i-am recomandat ca, măcar o legislatură-două, să experimenteze această treabă ca şi consilier. Cu aceste funcţii este, dacă vreţi, ca la călărie. Te urci numai pe cai neîmblânziţi, care nu acceptă pe oricine în spatele lor.   (va urma)
Eduard DULĂCIOIU