Locomotivele
În ultimii ani, organizaţiile judeţene ale principalelor partide politice au preluat modelul patentat la Bucureşti: au căutat şi identificat lideri puternici, capabili să se transforme în veritabile locomotive. Până acum, acest lucru a fost reuşit de PSD şi PD-L, în cazul PNL-ului putându-se vorbi mai mult despre existenţa unui preşedinte autoritar, însă fără autoritate.
PSD. Ion Cîlea, în pofida criticilor, a reuşit să se impună la vârful filialei judeţene. Deşi în urmă cu nu foarte mulţi ani, Adrian Năstase spunea despre el că „zboară prea jos” faţă de aşteptările conducerii centrale de atunci, rezultatele înregistrate de PSD la Vâlcea la toate scrutinurile electorale din 2005 până în prezent, au făcut uitată această celebră caracterizare.
PSD s-a clasat în permanenţă pe primul loc în judeţ, depăşind net PD-L şi PNL. Nu mă număr printre fanii lui Cîlea, însă a trebuit să-i recunosc calităţile în ceea ce priveşte organizarea politică. Fără a fi genul politicianului carismatic, cu un discurs învechit, însă cu priză la un anumit electorat, cu o atitudine de om muncitor şi implicat, Ion Cîlea a reuşit să devină unul dintre cei mai cunoscuţi politicieni în teritoriu. Cu riscul de a se pierde în amănunte, el are răbdarea unui Sisif: ascultă orice problemă, oricât de mică, a oricărui cetăţean. Şi-o notează, face eforturi – uneori disproporţionate cu importanţa acesteia, pentru a o rezolva şi nu uită să-l sune personal pe nea Gheorghe din Stoileşti pentru a-i comunica faptul că s-a ocupat de dilema sa. L-am văzut la audienţele în teritoriu. Urmat de o armată de directori pesedişti de deconcentrate, liderul PSD şi CJ şi-a fixat un obiectiv îndrăzneţ: cucerirea zonelor în care, până acum, PSD era slab reprezentat. La Malaia a fost adus chiar şi un medic, ce avea ca sarcină consultarea gratuită a cetăţenilor. În acest fel, Ion Cîlea are toate şansele să rupă gura târgului în nordul judeţului şi totodată, scorul bun al PNL.
PD-L. Mircia Gutău este, de ani buni, locomotiva filialei judeţene. Dacă până acum câteva săptămâni, toată lumea era de acord cu asta – chiar dacă Jurcan conducea organizaţia, acum, o dată cu instalarea oficială a lui Gutău la judeţ, încep să apară şi rezultatele concrete. Asistăm la o militarizare a organizaţiei, la inducerea unui stil de lucru menit a ridica PD-L în teritoriu. Noul lider, unanim recunoscut, împuternicit să facă tot ce va dori pentru a duce organizaţia lângă PSD, nu are nici mamă, nici tată în lupta politică. Nu mă îndoiesc de faptul că este dispus să sacrifice orice om din partid, dacă asta ar duce la procente în plus pentru PD-L. Deşi este doar luna iulie, democrat-liberalii vâlceni au fost puşi la treabă. Fiecare membru de partid are responsabilităţi clare, de care răspunde cu capul. Nu ştiu dacă PD-L va scoate la Vâlcea 40%, însă PSD are, pentru prima oară, un adversar pe măsură.
PNL. Emilian Frâncu a încercat şi într-o oarecare măsură chiar a reuşit, să se transforme în locomotiva vâlceană a partidului. Pasenţa i-a ieşit doar până în urmă cu 8 luni; de atunci, preşedintele PNL Vâlcea şi-a pierdut autoritatea. Contestat de mulţi dintre colegi dar şi de o bună parte a presei, incapabil să-şi schimbe comportamentul, individualist până în pânzele albe, Frâncu riscă să rămână pe 27 septembrie fără cel mai de preţ bun al său: puterea. Nu-i contest valoarea de politician, însă bolnăvicioasa sa sete de putere l-a izolat în partid. Liberalii îşi doresc altceva: o echipă condusă de un lider capabil să împartă puterea. Ei au înţeles că Frâncu nu mai este altceva decât o locomotivă stricată, care nu mai poate trage trenul liberal în viitoarele încercări electorale. O locomotivă care consumă prea mulţi cărbuni, merge prea încet şi face prea mult zgomot. De cele mai multe ori, pentru nimic…
Octavian HERŢA
