„Vâlcea are nevoie de un muzeu dedicat fostelor glorii”

* Bogdan Omeag îşi doreşte ca în Zăvoi să fie amenajat un „colţ al amintirilor”, cu pozele celor mai buni fotbalişti vâlceni din toate timpurile, după modelul cluburilor mari

După o perioadă de patru luni de recuperare medicală, survenită în urma operaţiei de ruptură de ligament încrucişat, tânărul fotbalist Bogdan Omeag „arde” să revină pe covorul verde. Actualmente, fundaşul-central legitimat în cadrul echipei de juniori-republicani ai CSM Rm. Vâlcea urmează un program de pregătire sub atenta supraveghere a antrenorului de culturism şi fitness Augustin Dumitrescu, în sala de forţă din Zăvoi. În interviul de mai jos, Bogdan Omeag ne dezvăluie câteva din planurile sale pe anul 2011.

• Ai avut parte de un an 2010 destul de greu, dacă ţinem cont că ai plecat de la Academia de Fotbal „Gheorghe Hagi” şi ai suferit şi o accidentare destul de urâtă. Ce ne poţi spune despre ceea ce s-a întâmplat?
– E adevărat că am trecut printr-o perioadă neagră, dar am ambiţia de a redeveni acelaşi jucător dornic de performanţă. Mă bucur că m-am refăcut aproape complet. Aş dori să mulţumesc cu această ocazie, prin intermediul ziarului dumneavoastră, doctorului Gabriel Dinu, specialist în ortopedie şi traumatologie, din cadrul Spitalului Floreasca, Bucureşti, profesorului Furtună de la centrul de recuperare Călimăneşti-Căciulata şi antrenorului Augustin Dumitrescu, pentru faptul că m-au ajutat să revin la forma din urmă cu o jumătate de an. Domnul Augustin Dumitrescu este extrem de profesionist, chiar am citit că i-a mai recuperat în trecut ţi pe alţi sportivi vâlceni.

• Nu regreţi, totuşi, că ai plecat de la Constanţa, mai ales că ai fost o perioadă şi căpitan de echipă?
– În general, sunt un tip optimist, însă efortul depus nu este întotdeauna tocmai şi apreciat. Nu voi critica niciodată colectivul în care am trăit un an şi jumătate. Domnul Hagi – nu ştiu câţi au avut posibilitatea să stea în preajma dânsului ţi să primească sfaturi – m-a apreciat mereu pentru ceea ce am arătat pe teren, însă pe parcurs, alţii au făcut „jocurile”, ca să spun aşa, iar asta m-a dezamăgit profund. Îmi pare rău de ceea ce s-a întâmplat acolo şi cred că, treptat, aceste „probleme” nu vor mai exista.

• Referitor la meciurile sub tricoul Academiei. Îmi aduc aminte că, în duelul amical cu Galatasaray, ai executat şi lovitură de la 11 metri. Nu ai avut emoţii să te bagi?
– Am avut tupeul necesar de a bate una dintre lovituri, iar asta am învăţat-o de la antrenorii de la Vâlcea. Cât timp am jucat pentru CSM, am prins şi lotul naţional şi am învăţat să nu mă eschivez de la efort şi să nu păcălesc fotbalul. Mă bucur că am la echipă jucători şi antrenori profesionişti, de la care oricine are câte ceva de învăţat.

• În ultima perioadă, nu ai prea prins loturile naţionale U 17 şi U 18…
– Încă de la înfiinţarea lotului naţional de copii născuţi în 1993, am fost convocat mai mereu, fiind chiar titular la meciurile disputate. Cât timp am jucat la Vâlcea, m-am pregătit ca un gladiator, fiind dornic de a le arăta tuturor că sunt cel mai bun. Am avut antrenori care nu se dedau la nimic, precum Constantinovici sau Dulca, însă auzeam şi anumite zvonuri despre alţii, pe care nu le băgam în seamă. Mai apoi, am citit în Prosport că acel antrenor federal ar fi luat şpagă pentru a convoca un junior. Acum parcă se leagă totul, deoarece cu acel antrenor nu am prea prins lotul şi nu ştiam de ce. Apoi, domnul Hagi a luat decizia de a nu ne mai trimite pe niciunul la lot dacă nu jucam titulari, pentru că auzise că selecţia de face după ureche sau interese şi nu vroia ca noi să fim implicaţi în aceste mizerii.

• Să înţeleg că te simţi puţin nedreptăţit…
– Nu pot spune asta. Dar am observat un lucru: dacă spui ceea ce gândeşti, deranjezi. Alţii spun că un şut în fund e un pas înainte. Vom vedea ce se va întâmpla pe viitor!

• Ce-ţi doreşti de la noul an?
– Să fiu sănătos, să mă calific cu CSM la turneul final, iar în finală să întâlnesc Academia de Fotbal „Gheorghe Hagi” şi să o înving printr-un gol înscris de mine. Cred că asta ar fi cel mai frumos! În plus, sper să arăt că merit să joc la Liga a II-a, alături de CSM, împreună cu alţi colegi de la republicani. Vreau ca, peste ani, să formăm o echipă alcătuită în mare parte din vâlceni. Am încredere că aşa va fi!

• Ce ţi-ai dori să vezi pe viitor la CSM?
– Chiar mă gândeam la asta acum câteva zile. De multe ori, tata îmi dădea exemplu de foşti fotbalişti din Vâlcea, de la fosta Chimia, care îşi dădeau viaţa pe teren. De unde să-i cunoaştem pe aceşti jucători, când la stadion nu avem nici măcar câteva poze cu feţele lor, pentru ca toată lumea să vadă cine a fost Carabageac sau alţi jucători de elită? Putem avea şi noi idoli vâlceni! Am auzit numai lucruri frumoase de Iancu Carabageac, un Hagi al vâlcenilor – dar din păcate, noi, tinerii, căutăm valorile pe la Steaua, Dinamo, Rapid.

• Din ce au observat până acum, cam ce calităţi crezi că le lipsesc fotbaliştilor din ziua de azi?
– Părerea mea e că mentalitatea şi onoarea au devenit din ce în ce mai rare. Mie nu-mi place vorba „Capul plecat, nici sabia nu-l taie” pe care, noi românii, o tot repetăm. Asta înseamnă că trebuie să fi slugarnic, iar mie nu-mi place această atitudinea. Am văzut şi antrenori care nu acceptă copiii cu personalitate şi pe care-i cataloghează drept obraznici, umilindu-i în faţa colegilor. Mă uit la meciurile Generaţiei de Aur şi sunt uimit de tupeul pe care Lăcătuş, Hagi, sau Popescu îl aveau în joc. Îşi dădeau viaţa pentru a câştiga. În ziua de azi, nu mai observ aceste lucruri. Din păcate, astea trebuie să ne de dea gândit şi să ne motiveze mai mult, mai ales că avem de la cine învăţa.

Lucian CORNECI