„România poate fi pe podium, poate chiar pe cea mai înaltă treaptă!”

* preşedintele CS Oltchim, Ioan Gavrilescu, îşi expune opiniile personale în ceea ce priveşte turneul final al Campionatului Mondial din China 

În interviul care urmează, preşedintele CS Oltchim, Ioan Gavrilescu, analizează în deplină cunoştinţă de cauză participarea naţionalei României la Campionatul Mondial din China. Oficialul grupării vâlcene nu uită că după ediţia desfăşurată acum patru ani, în Rusia, Oltchim a construit trupă puternică de azi, care defilează în întrecerea internă şi nu numai. Poate tocmai de aceea, Gavrilescu crede încă o dată că o medalie în China poate reprezenta un nou moment de cotitură pentru handbalul feminin românesc. Altfel, şeful Oltchim-ului vorbeşte şi despre şansele multiplei campioane a României de a izbuti un rezultat pe măsură în actualul sezon al celei mai puternice competiţii inter-cluburi din Europa.

Ce şanse are România să îndeplinească obiectivul cu care a plecat la drum, şi anume să cucerească o medalie la actuala ediţie a Campionatului Mondial? 

– Cred în şansele echipei României de a cuceri o medalie, care reprezintă, în opinia mea, performanţa minimă pentru naţionala ţării noastre. Tricolorele trebuie să-şi adjudece cel puţin bronzul, adică să se claseze pe locul 3. Altfel, mă gândesc chiar ca fetele noastre să repete isprava pe care au făcut-o la Sankt Petersburg, în 2005, anume să se califice în finala Campionatului Mondial şi – de ce nu? – chiar să câştige, de această dată, medalia de aur. România poate fi pe podium, poate chiar pe cea mai înaltă treaptă! 

Care ar fi, în opinia dumneavoastră, atu-urile echipei României în tentativa de a cuceri o medalie în China? 

– Am câteva argumente foarte importante. Echipa României este formată din handbaliste foarte valoroase, unele fiind declarate, în alte competiţii anterioare, Campionate Mondiale şi Europene, cele mai bune jucătoare pe posturile lor. Contez apoi pe faptul că echipa este bine instruită, conform unui program de pregătire care s-a realizat sub supravegherea atentă a Federaţiei Române de Handbal. Media de vârstă a echipei noastre este de circa 27 de ani, ceea ce denotă multă maturitate, unele jucătoare nu se ştie dacă vor mai putea participa, peste doi ani, la un asemenea Campionat Mondial, iar de aici rezultă faptul că îşi doresc foarte mult o performanţă deosebită la acest turneu final. Un alt lucru bun este acela că echipa este alcătuită în proporţie de 70 la sută din jucătoare care evoluează împreună, de câţiva ani, la aceeaşi echipă, Oltchim Rm. Vâlcea. Are însă mai puţină importanţă numele acestei grupări, ci doar că, din ceea ce se vede, fetele s-au pregătit şi au jucat mult timp împreună, se simt una pe alta, lucru care se observă şi pe teren, pentru că s-au sudat foarte bine nişte relaţii de joc. Nu în ultimul rând, în opinia mea, mă bazez şi pe faptul că avem un culoar favorabil.

Cu câte puncte credeţi că va ieşi România din Grupa C: cu 2 sau cu 4? 

– Totul depinde de meciul cu Norvegia, unde orice rezultat e posibil. Echipa care va şti să profite de slăbiciunile celeilalte va câştiga. Dacă România va reuşi să acceadă cu 4 puncte mai departe, îi mai trebuie încă 2 victorii din celelalte trei meciuri din grupa principală pentru a ocupa locul 1. Însă, în cazul în care vom pierde cu Norvegia şi ne vom duce numai cu 2 puncte în grupa principală, atunci echipa noastră este obligată să câştige toate celelalte trei meciuri, dintre care, zic eu, cel mai greu va fi cel cu Coreea de Sud, apoi cu Spania, pentru că, în ceea ce priveşte partida cu China, nu cred că va fi o problemă. Acestea sunt însă doar calculele hârtiei, dar eu înclin să cred că echipa României poate să facă chiar maximum de puncte pe acest culoar. Pentru că, repet, este, totuşi, o echipă formată din jucătoare care evoluează de câţiva ani împreună. Iar acest lucru, coroborat cu faptul că unele dintre celelalte reprezentative trec printr-un schimb de generaţii, reprezintă un argument cât se poate de solid în favoarea opiniei mele. Avem şanse mari să realizăm o nouă performanţă notabilă. 

Credeţi că va fi un nou moment de cotitură pentru handbalul feminin românesc, la fel ca în 2005, după Campionatul Mondial din Rusia, atunci când s-a „regrupat” Oltchim-ul? 

– Cred că într-adevăr va fi un nou moment de cotitură. De altfel, pot să afirm că tot ceea ce s-a întâmplat după 2005 a fost o confirmare a valorii handbalului feminin românesc. Locul 2 în lume, care s-a obţinut după o finală cu Rusia, o reprezentativă care juca la ea acasă, a fost maximum posibil ce se putea obţine la vremea respectivă. Nu se putea mai mult, pentru că era vorba de Rusia, nu de orice ţară, ci de o putere în handbalul feminin mondial, iar pe deasupra această echipă mai juca şi pe teren propriu. Sper ca aici, în China, fiind vorba de un teren neutru, România să nu mai aibă nici acest mic handicap pe care l-a avut acum patru ani în Rusia. Sigur că dacă tricolorele vor ocupa unul dintre primele trei locuri şi vor cuceri o medalie, va fi o reconfirmare a valorii handbalului feminin românesc, recunoscut pretutindeni în lume. N-ar fi rău să depăşim performanţa cu care ne mândrim până acum, cea din 2005. 

În cazul câştigării unei medalii, se va putea spune că este şi meritul Oltchim-ului, care dă cele mai multe jucătoare echipei naţionale, nu mai puţin de 10 fiind convocate pentru Mondialul din China, tot de la Vâlcea provenind de altfel şi selecţionerul? 

– Numai cârcotaşii nu vor putea spune că şi Oltchim-ul are o contribuţie! Indiferent ce rezultat vom obţine în China, că va fi bun, că va fi rău, noi, adică Vâlcea, suntem implicaţi direct şi major. 70 la sută din naţionala României, este formată din jucătoare de la Oltchim, plus antrenorul principal, care le cunoaşte bine. 

Câteva cuvinte şi despre prezenţa Oltchim-ului în Liga Campionilor. Cum aţi văzut parcursul echipei până acum, se putea mai mult? 

– A fost un parcurs bun, deşi eu mă aşteptam ca echipa noastră să câştige totuşi în Rusia, pentru că Zvezda Zvenigorod nu m-a impresionat cu nimic. Cu puţină atenţie, mai ales în faza de apărare, ne puteam întoarce de acolo cu cel puţin un punct. Însă, am ratat foarte mult, ca de obicei. Un rezultat de egalitate sau o victorie erau mai normale, o înfrângere nu mă satisface, pentru că amână verdictul în ceea ce priveşte calificarea echipei noastre în faza următoare până pe 10 ianuarie, atunci când jucăm acasă cu Itxako Estella. Era însă posibil ca jucătoarele noastre să tranşeze această calificare chiar din 14 noiembrie, atunci când au jucat în Rusia. Sigur că nu facem o tragedie pentru că nu am reuşit să ne asigurăm prezenţa în grupele semifinale încă de acum, dar, dacă ar fi să răspund la întrebarea adresată, în privinţa rezultatelor Oltchim-ului de până acum, pot să zic că sunt mulţumit doar parţial. În opinia mea, rezultatul din China va conta foarte mult în evoluţiile viitoare ale echipei Oltchim în Liga Campionilor. Dacă fetele se întorc de la Mondiale cu obiectivul realizat, adică vor cuceri o medalie, acest lucru le va da un plus din punct de vedere moral, foarte necesar când vor aborda meciurile din Liga Campionilor, începând din ianuarie 2010. 

Poate fi anul Oltchim-ului în Liga Campionilor în condiţiile în care Viborg parcă nu mai e aceeaşi trupă invincibilă de anul trecut, iar Hypo Viena a slăbit de asemenea după incidentul care l-a avut în prim plan pe magnatul Gunnar Prokop? 

– Sigur că unele echipe nu mai sunt ceea ce au fost anul trecut, dar au apărut în schimb altele puternice. Cât priveşte Viborg, cea mai bună jucătoare pe care o are în lot, Bojana Popovic, încă nu joacă, probabil că-şi va reveni din ianuarie şi va da o altă faţă echipei. Aceeaşi situaţie e şi la Gyor, de altfel, cu Anita Gorbicz, care va juca precis din ianuarie 2010, probabil chiar în meciul împotriva noastră. Nu e totuşi aşa cum ar părea la prima vedere, că nu mai sunt echipe tari în acest an în Liga Campionilor. Sunt grupări destul de puternice. Cum ar fi Krim Ljubljana, de exemplu, care dispune de o trupă foarte bună. De asemenea, nu trebuie să omitem nici echipa din Rusia, Dinamo Volgograd, care a dovedit deja că are valoare. Pe măsură ce competiţia va înainte, valorile se vor cerne şi vor rămâne numai echipele cu jucătoare de prim rang. 

Apropo de Oltchim, dar şi de campionatul intern. Ce spuneţi despre situaţia echipei Rulmentul Braşov, care în afara problemelor de ordin financiar a ajunsă să piardă la „masa verde” cinci meciuri din Liga Naţională, iar pe deasupra a mai fost şi penalizată cu 5 puncte?

– Regulamentul Ligii Naţionale spune foarte clar: orice echipă care participă în Liga Naţională trebuie să aibă pe foaia de joc minimum zece senioare. Se pare că la Rulmentul această situaţie nu s-a mai îndeplinit. Astfel rezultă din foile de arbitraj care sunt depuse la Federaţie după fiecare etapă, iar atunci când Comisia de Competiţii a verificat îndeplinirea acestei clauze de către toate echipele, a descoperit că Braşovul, în ultimele cinci meciuri, a jucat numai cu 8 sau 9 jucătoare senioare, pentru că pur şi simplu nu a mai avut, lucru care e împotriva regulamentului de desfăşurare al Ligii Naţionale. Mă mir că oficialii de la Rulmentul nu au ştiut treaba asta! Sau, mă rog, or fi ştiut-o, dar nu au mai avut jucătoare pe care să se bazeze, din moment ce le-au pierdut în urma memoriilor depuse ca urmare a neplăţii salariilor acestora! Se ştie că au fost foarte multe jucătoare, peste 10, declarate libere de contract din acest motiv, care au şi plecat de la Braşov. Am văzut că Rulmentul a făcut un memoriu împotriva acestei decizii, probabil că Federaţia va mai analiza cazul, dar eu nu văd ce argumente pot fi aduse în plus atâta timp cât regulamentul e foarte clar: fiecare echipă e obligată să joace cu minimum 10 jucătoare senioare.