„Aripă Frântă”, un campion în lumea zburătoarelor

* un porumbel crescut de Almicar Uţă (tatăl fotbalistului Daniel Uţă) luptă să se califice în faza naţională a concursului rezervat celor mai bune exemplare

Gata cu fotbalul! Lumea ne întreabă adesea de ce alocăm atât de mult spaţiu mediatizării „sportului-rege” practicat chiar şi la cel mai mic nivel. Nu voi oferi un răspuns în acest sens, pentru că asta ar însemna să dau startul unor noi discuţii în contradictoriu. Un lucru e cert însă! CSM Rm. Vâlcea s-a salvat de la retrogradare, Damila Măciuca a promovat în Liga a II-a, iar Posada Perişani e ca şi campioană în Liga a IV-a, astfel că nu ne-ar mai rămâne prea multe de spus despre fenomenul care ne fascinează zi de zi. În articolul acesta, vă voi prezenta „un campion adevărat” care, deşi nu vorbeşte articulat, zboară neobosit prin cerul infinit. Este vorba despre un tânăr porumbel voiajor, pe nume „Aripă Frântă”, în căutare de glorie şi de medalii cât mai strălucitoare. Proprietarul l-a botezat astfel după mama sa, care şi-a căpătat numele după ce a fost muşcată de aripă de un câine, suferind leziuni severe, în urma cărora nu a mai putut să survoleze plenitudinea cerului.

Să facem cunoştinţă cu eroul nostru, dar nu înainte de o scurtă istorie!

În urmă cu mii de ani, porumbeii erau mesagerii oamenilor cu putere, care aveau de transmis peste mări şi ţări, informaţii esenţiale, adesea vitale, cu caracter politic şi economic. Se presupune că porumbelul a fost îmblânzit în urmă cu peste 10.000 de ani, înainte de Hristos. Pe la 1840, se înfiinţează binecunoscuta agenţie de ştiri Reuters, care folosea aceste păsări călătoare pentru a transmite într-un timp cât mai scurt informaţii despre bursă. Ceva mai târziu, porumbeii călători aveau „să fie, în sfârşit, scoşi la pensie”, după o lungă perioadă de activitate în slujba omului, deoarece au apărut telegraful, telefonul şi alte tehnologii aferente transmiterii ştirilor. Considerat în accepţiunea creştină drept expresia Duhului Sfânt („Şi Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Lui sub forma unui porumbel”), această pasăre măiastră a fascinat omul timp de mii de ani şi a stârnit respect şi admiraţie. Să lăsăm însă poveştile deoparte şi să trecem la subiectul nostru!

Amilcar, un crescător de porumbei, cu nume „ales”

În zilele noastre, există numeroşi crescători de porumbei de toate rasele. Columbofilia sau ştiinţa creşterii porumbeilor călători, a devenit un sport cel puţin la fel de atractiv precum echitaţia sau concursul de câini. Amilcar Uţă (tatăl fotbalistului Daniel Uţă) este cunoscut în Vâlcea pentru pasiunea sa desăvârşită pe care o are de peste 40 de ani în creşterea acestor înaripate celeste. Chiar şi numele său spune ceva despre iubirea faţă de aceste păsări. Amilcar este numele unei maşini franţuzeşti, produsă între cele două războaie mondiale, mai precis, între 1921 şi 1940. Interesant este că stema acestui autovehicul era un cal… „înaripat”, semn al eleganţei şi puterii. Crescătorul nostru este membrul clubului „Anton Pann” şi, actualmente, se poate lăuda cu 36 de exemplare superbe, din care 26 participă regulat la concursurile judeţene şi naţionale. În primele două etape ale ediţiei actuale de campionat judeţean, eroul nostru – „Aripă Ruptă” – s-a clasat printre primii, în timp ce, în cea de-a treia rundă, a reuşit să se întoarcă acasă  cu 20 de minute mai devreme faţă de locul 2. Din păcate însă, timpul său nu a putut fi omologat de echipa de specialişti, deoarece, în timpul cursei, „Aripă frântă” a pierdut bateria de la CIP-ul identificator şi nu au mai putut fi centralizate informaţiile necesare.

Vrea să fie primul între… colegii de breaslă

Amilcar Uţă are grijă de „eroul său” ca de un copil, hrănindu-l cu produse de calitate, care să-i dea energia necesară pentru a termina anul acesta în postura de campion judeţean. „Aripă frântă” are destui contracandidaţi puternici, de la celelalte cluburi din Vâlcea, dar, totodată, păstrează şanse reale de a fi desemnat numărul 1. Duminica aceasta, înaripata lui Uţă va participa la o nouă etapă competiţională, urmând să se întoarcă acasă de la 380 de kilometri depărtare.Va concura contra exemplarului deţinut de Sorin Şuiu, un alt stăpân al văzduhului. „Am încredere că porumbelul meu se va întoarce primul acasă. E pregătit de marea provocare. E un campion înnăscut”, spune Amilcar Uţă.

Cum ajungi cel mai puternic? Faci dragoste doar o dată pe săptămână

Amilcar Uţă mărturiseşte că secretul succesului porumbelului său îl reprezintă tocmai solitudinea. „Aripă frântă” nu are voie să-şi vadă partenera de viaţă decât o dată pe săptămână, duminica. În restul timpului, meditează şi se pregăteşte în perspectiva concursurilor puternice. Ca şi pinguinii, elefanţii sau multe alte mamifere (dar, nu şi omul!) porumbeii sunt monogami, adică trăiesc toată viaţa alături de acelaşi partener. „Aripă frântă are «o soţie» pe care o iubeşte foarte mult. La concursuri, el participă alături de doamna lui. Bineînţeles, masculul termină întotdeauna primul cursa, ajunge acasă şi nu mai pleacă nicăieri până ce nu-i soseşte «soţia». Sincer, porumbeii sunt un dar ceresc. Când îi priveşti, îţi apreciezi mai mult familia pe care o ai. Înţelegi că, dacă nişte păsări se plac atât de mult, de ce să nu ne iubim şi noi, care ne considerăm cele mai inteligente fiinţe de pe plantă. Eu practic columbofilia de 23 de ani, dar am avut porumbei de când eram puşti şi nu am renunţat niciodată la ei. Îi iubesc la fel de mult precum îmi iubesc familia. În 1986, 1989 şi 1991 am ieşit campion naţional cu porumbeii mei”, ne-a spus Amilcar Uţă, care, în ultimii 20 de ani, a crescut peste 1000 de voiajori.

Investeşte lunar 2 milioane în 36 de porumbei

Pe lângă moştenirea genetică pe care trebuie s-o aibă pentru a ajunge un mare campion, un porumbel are nevoie şi de o alimentaţie cu totul specială, bazată pe foarte multe vitamine, exact ca sportivii de performanţă. „Lunar, în cei 36 de porumbei pe care-i am, investesc în jur de 2 milioane de lei vechi. Dacă nu le dedici mult timp, ei nu vor ajunge niciodată la reuşite de invidiat. În Vâlcea, un merit deosebit la dezvoltarea columbofiliei îl are Cristian Băieşoiu, preşedintele Uniunii Columbofililor din România, care se zbate pentru ca acest sport să se dezvolte cât mai mult. În acest sport, nu există dopaj, ci doar mâncare bună. Nu trebuie să-i dai să mănânce mult unui porumbel, pentru că se îngraşă şi devine leneş, la fel ca omul. Aşa e şi cu noi, cu cât stai mai mult pe canapea, cu atât devii mai leneş”, afirmă Uţă. Acesta ne-a mai dezvăluit că, în urmă cu peste două decenii, porumbeii săi se întorceau chiar şi de la Praga, având exemplare mult mai bune decât „Aripă ruptă”.

Uţă speră ca febleţea lui să nu cadă victimă prădătorilor

Bineînţeles, fiecare pasăre pe limba ei pierde! Aşa că, deşi e un mascul descurcăreţ, „Aripă frântă” îşi are duşmanii lui de moarte, de care se fereşte cât de mult posibil: şoimul şi uliul. „Se întâmplă des ca un porumbel să se întoarcă acasă cu o penele deranjate, semn că a avut o cursă cu probleme. De cele mai multe ori, şoimul are câştig de cauză. Dacă va fi să-l pierd pe «Aripă frântă», cred că voi fi devastat, mai ales că are doar 3 ani şi mai poate concura 8-9 ani. Un porumbel trăieşte cam 17 ani. E greu când pierzi un exemplar, pentru că fiecare are personalitatea lui. Parcă pierzi o bucăţică din tine”, mai spune columbofilul Amilcar Uţă.

Ai o pasiune inedită? Nu ezita şi contactează-ne

Ai o preocupare pe care mulţi o consideră  drept interesantă? Atunci nu ezita şi sună unul dintre redactorii noştri, scrie-ne pe redactia@arenavalceana.ro sau trimite-ne prin poştă, la adresa: str. Calea lui Traian, nr. 148, bl. 8, sc. B, ap. 4, iar noi vom avea grijă să-ţi prezentăm povestea.