AN DE AN, PE GAZON

ISTORIA LIGII EUROPA

Episodul 1

Având în vedere că, în curând, ne aşteaptă un eveniment deosebit la Bucureşti, finala Europa League, m-am gândit că e interesant să rememorăm evenimente importante din istoria acestei competiţii, cu precizarea că am stăruit asupra participării echipelor româneşti şi a fazelor finale din competiţie.
UEFA EUROPA LEAGUE este a doua cea mai puternică competiţie de fotbal inter-cluburi din Europa, după Champions League. Este organizată de UEFA (Uniunea Asociaţiilor de Fotbal din Europa), organism fondat în anul 1954 la Basel, în Elveţia. Primul secretar general al UEFA a fost francezul Henry Delaunay, iar primul preşedinte danezul Ebbe Schwartz (1954-1962). Acestuia din urmă i-au urmat elveţianul Gustav Wiederkehr (1962-1972), italianul Artemio Franchi (1972-1983), francezul Jacques Georges (1983-1990), suedezul Lennart Johansson (1990-2007) şi Michel Platini, începând cu 2007.

Competiţia s-a numit iniţial Cupa Oraşelor şi Târgurilor

UEFA Europa League a fost creată la 18 aprilie 1955, sub numele Cupa Oraşelor şi Târgurilor. Din 1971, s-a numit Cupa UEFA, iar din 2009 a căpătat denumirea de acum. Din 1999, s-a unit cu Cupa Cupelor. Din 2009 a fost desfiinţată Cupa UEFA Intertoto, înlocuită de tururile preliminarii ale Europa League.
Mulţi consideră Cupa Oraşelor şi Târgurilor ca fiind strămoşul oficial al Cupei UEFA. Înfiinţarea în 1955 a Cupei Campionilor Europeni, la care participau exclusiv campioanele statelor europene, a făcut ca trei cunoscuţi oameni de fotbal, englezul Stanley Rous (preşedinte al FIFA, între anii 1961 şi 1974) (FOTO 1), elveţianul Ernst Thommen şi italianul Ottorino Barassi să iniţieze o competiţie adiacentă, neoficială la început, care avea ca scop promovarea târgurilor inter-urbane. Nu conta pe ce loc încheiau echipele participante în campionatul ţării respective pentru că totul se rezuma la latura comercială.

Prima ediţie a durat trei ani şi a fost câştigată de Barcelona

Prima ediţie s-a desfăşurat pe o durată de trei ani, pentru a nu impieta asupra participării echipelor în campionatele interne. Au fost formate două grupe a câte trei echipe şi alte două cu câte două echipe! În semifinale, s-au întâlnit LAUSANNE – LONDON XI (selecţionata oraşului), iar scorurile au fost 2-1 şi 0-2, respectiv BIRMINGHAM – BARCELONA (rezultate: 4-3 şi 0-1, astfel că s-a jucat şi un al treilea meci, câştigat de echipa spaniolă, cu 2-1). În prima partidă din finală, BARCELONA a realizat un egal (2-2, la Londra), iar apoi a învins pe teren propriu, cu 6-0.

Belgianul van Nuffel a arbitrat ambele meciuri ale finalei din 1960

În cea de-a doua ediţie au fost înscrise 16 echipe, iar finala din primăvara anului 1960 le-a găsit faţă în faţă pe BIRMINGHAM şi BARCELONA, aceasta din urmă avându-l în componenţă şi pe fotbalistul de origine maghiară Ladislau Kubala (FOTO 2). După cele două meciuri conduse de acelaşi arbitru, Lucien van Nuffel (din Belgia) (FOTO 3), echipa spaniolă şi-a adjudecat din nou trofeul, cu 0-0 şi 4-1.

Roma, prima echipă italiană care şi-a adjudecat trofeul

În sezonul 1960-1961, semifinalele au dat câştig de cauză aceleiaşi BIRMINGHAM (2-1 şi 2-1 cu INTERNAZIONALE MILANO) şi echipei ROMA (2-2 şi 3-3, partide urmate de un al treilea meci, de baraj, la… Roma, câştigat cu 6-0!). În turul finalei, echipa engleză a terminat la egalitate pe teren propriu (2-2), returul de pe Stadio Olimpico din Roma revenind italienilor, cu 2-0.

Valencia a împiedicat-o pe Barcelona să realizeze „tripla”

Editia 1961-1962, a „adunat” la start 28 de echipe cu mare sete de gol, din moment ce în 54 de meciuri s-au înscris nu mai puţin de 219 goluri, ceea ce denotă o medie de peste 4 goluri pe meci! În penultima fază a competiţiei, VALENCIA a trecut de MTK BUDAPESTA cu 3-0 şi 7-3, iar BARCELONA a depăşit STEAUA ROŞIE BELGRAD cu 2-0 şi 4-1. Până la urmă, din finala spaniolă în dublă manşă a ieşit învingătoare VALENCIA, care a terminat la egalitate pe Camp Nou şi a învins în meciul de pe teren propriu, pe stadionul Luis Casanova, cu 6-2.
(Va urma)

• Iulian VERNESCU