Scrisoarea săptămânii – Un campionat de râsul curcilor

Cred că cei mai mulţi dintre cei care-au citit ziarul „Arena Vâlceană” din data de 5 iunie 2007 au făcut burtă de râs pentru felul în care a fost reliefată ultima etapă a Ligii a IV-a, dar şi finalul sezonului. Meciuri terminate cu 3-0 din cauza neprezentărilor, „negocieri” ale echipelor aflate în zona retrogradării chiar sub privirile „marilor” observatori prezenţi la meci şi multe alte momente comice, hazlii, în desfăşurarea partidelor (un portar care-şi bagă mingea în propria poartă, jucători care au greşit sensul de mers şi s-au uitat staţionaţi undeva pe la mijlocul terenului, la trecerea timpului, etc). Ori în aceste condiţii, este clar că şi clasamentul final este unul mincinos şi sigur că asta înseamnă că ne facem singuri rău.

Dacă până mai ieri gândeam că e benefic ca observatorii să fie racolaţi din rândul foştilor arbitrii sau jucători (să fie oameni oneşti, de bun simţ, incoruptibili!), astăzi spun cu cea mai mare responsabilitate că mulţi dintre ei s-au făcut de râs. Nu aş vrea să generalizez (vezi oameni serioşi, gen Gheorghe Olaru, care merită tot respectul, dar şi alţii), însă majoritatea sunt de condamnat că nu au luat atitudine şi nu au consemnat aceste aranjamente. Şi nu doar observatorii trebuie condamnaţi! Unii preşedinţi de cluburi sau delegaţi, care au pretenţia să se scrie numai frumos de ei, dacă s-ar putea să fie în centrul atenţiei de fiecare dată când se aminteşte de echipa lor, au intrat de asemenea până la gât în mocirlă. Dar ce rost mai are să mai discutăm acum despre acei oameni care zilnic strigă „HOŢII!”, când de fapt chiar aceştia fură?
De când urmăresc acest fenomen numit fotbal nu am întâlnit atâta înverşunare şi prostie în a te menţine într-o Ligă a IV-a falimentară, cu echipe datornice, cu baze sportive necorespunzătoare, şamd. Nu dau verdicte, nu sunt eu „ochiul critic” al fotbalului, dar de data asta ne-am făcut de râsul curcilor cu această competiţie. Cine este de vină? În primul rând cei care tolerează aceste măgării, ce tind să devină un fel de drog al fotbalului. Şi să nu se mai mire nimeni de ce ne pleacă juniorii spre alte zări, de ce îi părinţii îndrumă pe copiii lor spre alte ramuri sportive?
Din păcate, deşi mass-media vâlceană a punctat din timp faptul că la unele meciuri au fost rezultate dubioase nu s-au luat nici un fel de măsuri. Repercusiunile s-au văzut şi se văd printr-o prezenţă la fel de slabă din punct de vedere numeric a echipelor de fotbal din Vâlcea în Liga a III-a. Şi nu greşim cu nimic când spunem că acela este într-adevăr barometrul real al valorii campionatului din Vâlcea.
Dănuţ OMEAG