De tristete si de-al naibii
Bine te-am găsit, tribună! Bine te-am găsit, acum când mă cheamă din nou, cu acelaşi freamăt şi aceeaşi savoare veche şi mereu înnoită, a tabloului sau policrom, dat de fanioanele, steagurile, eşarfele şi şepcile în culorile echipelor preferate, culori constituite într-o vie şi uriaşă Uniune Natională a Microbiştilor Liberi, cea mai numeroasă şi puternică formaţiune având, ca siglă şi program unic electoral, Balonul Rotund. Bine te-am găsit, cu tot sentimentul tău de mijloace de încurajare sau de apostrofare sonoră, mecanice sau umane de la trompete, tobe, pârâitoare până la formaţiile vocal-instrumentale având în repertoriu celebrele şlagăre naţionale: ,,Aţi mâncat bătaie”, ,, Hai băieţii”, ,, Pe ei, pe mama lor”, etc. Bine te-am găsit, cu cei 10,15 sau 20 de ziarişti sportivi, aflaţi în cruntă minoritate faţă de cei 10, 20, sau 30.000 de specialişti şi selecţionabili unici, în număr egal cu al spectatorilor plătitori sau doi pe un bilet. Bine te-am găsit, cu coifurile anti-insolaţie, din hârtie de ziar independent, în care vecinul din spate poate să citească cine în cine mai dă şi cui ar trebui să i se arate cartonaşul galben pentru atac la persoană (,,Domnu” daca sunteţi bun, răsuciţi puţin coiful că sfârşitul articolului îl aveţi la tâmpla dreaptă”). Bine te-am găsit, cu gustările tale la pachet, cu cafeaua la termos, cu bomboanele contra setei, şi cu bomboanele agricole de la ,,Ia aici, băieţi, cinci bani cornetul, pentru cine ’ntreabă, doi bani pentru cine cumpără, că fata e avangardistă şi s-a privatizat cu mult înainte de Legea 54 din 90”. Şi, în sfârşit, cu atâtea alte imagini care-ţi conferă eternul tău farmec şi care, nu ştiu cum, azi mi-au scăpat din vedere, dar care, toate la un loc, mă fac să strig, ca în orice pauză mai lungă ,,Tribună, bine te-am găsit”.