Vorbeste, lumea vorbeste
De câtva timp, când merg la vreun meci, nu mă îngrijesc ca în alte dă-ţi de umbrela, de termosul de cafea sau de sandvişul cu ce o fi. Le-am înlocuit pe toate, cu o margaretă. Vorbesc, desigur, de floarea numită margaretă: ştiinţific: ,,Chrysanthenuum Leuchantemum”, (asta pentru cei cu studii agronomice). Motivele înlocuirii? Foarte simplu: inspirat de acel joc al tinereţii, când, rupând petalele una câte una, murmuram gâtuit de emoţie şi de speranţă: ,,mă iubeşte, nu mă iubeşte…mult…puţin…deloc. Mă iubeşte,… nu mă iubeşte, …, şi avizat de unele, să le spunem busculade, petrecute în ultimul timp prin unele tribune, am şi adaptat jocul la …,,iese scandal…nu iese scandal….se sare gardul…nu se sare. Mă nimereşte vreun obiect dur, nu mă nimereşte”…şi mă duc sau nu la meci, în funcţie de previziunile margaretei. Zilele trecute, tocmai consultam, din nou, fragilele petale. Nevastă-mea, pe fază ca întotdeauna, mi-a şi aruncat, din ochii ei căprui, o privire dură ca un cartonaş roşu. – Care e persoana?… – Care persoană, mamă…? Persoana pentru care, cum văd, te-ai întors la jocul cu margareta. Am oftat sincer: – Asta e partea proastă, că nu poţi să prevezi de la cine poate să vină… – Aha…Va să zică, nici nu ştii din cauza cui iţi pierzi capul …? – Oh, draga mea, nu e obligatoriu să fie vorba de cap. Ştii, depinde unde te nimereşte….M-a privit îngrozită: – Vai, mie! Nu te mai recunosc…. – Nu cobi, scumpa mea. Daca iese un scandal s-ar putea ca, într-adevăr, când vin acasă, să nu mă mai recunoşti. A durat destul de mult până să înţeleagă despre ce este vorba. Dar după aceea şi-a demonstrat, din nou, spiritul practic. Drept să vă spun, eu rar cutez s-o contrazic. Azi a fost unul din acele rare cazuri. Şi atunci, săraca, a recurs şi ea la o margaretă: Iese scandal…nu iese… îl loveşte vreunul…nu-l loveşte…îl agresează …mult ….puţin….deloc…etc… La urma am prins-o trişând: când mai rămăseseră trei petale şi penultima cădea pe ,,Mult”, a sărit peste cea cu ,,Puţin”, şi a trecut de-a dreptul la cea cu ,,Deloc”. De fapt, tocmai trişasem şi eu în acelaşi fel, aşa că am luat drumul stadionului. O să spuneţi că sacrificarea celor două flori a fost inutilă, pentru că pe la noi nu se pomenesc astfel de lucruri. Ştiu. Dar cum rămâne cu celelalte terenuri? Cum? Şi acolo domneşte Fair-Play-ul…? În cazul acesta vă rog să mă iertaţi pentru timpul pierdut. Pe viitor o să caut alte subiecte. Dar pana atunci, n-aveţi o margaretă în plus?
