Cine ar fi crezut…
Cine ar fi crezut că „municipalii” vor furniza surpriza etapei precedente?! CSM-ul a scos deci un punct la Cluj, deşi a fost foarte aproape chiar de o victorie dacă Vlăduţi n-ar fi ratat din doi metri. Unde e Clujul acum? Păi, s-a cocoţat pe prima poziţie a clasamentului în B2 după ce Dacia din Mioveni s-a „gripat” de tot. Durerea cea mare e că „municipalii” pot să ne ducă de la extaz la agonie şi nu invers. Adică, deşi teoretic e mai uşor să treci de la agonie la extaz, adică să suferi la început dar să te bucuri la final, „municipalii” nu acceptă această variantă. Aşa că în Zăvoi o făcurăm de oaie. E adevărat e că gruparea lui Pană nu prea a jucat mai nimic. La fel de adevărat e că de mult n-am mai văzut un arbitraj aşa de şmecheresc precum cel al reşiţeanului Radu David. Băiatul acesta a venit la Vâlcea cu lecţia învăţată. Nici prea prea, nici foarte foarte. Adică, le-a luat elanul vâlcenilor atunci când a trebuit, le-a dat oaspeţilor atât cât a fost necesar ca ardelenii să rămână în joc şi a făcut în aşa fel încât la final să fie aplaudat. Sigur că vâlcenii s-au prins şi nicicum nu l-au aplaudat pe reşiţean ci dimpotrivă, l-au fluierat. Şi pe bună dreptate.
În urmă cu două săptămâni am pierdut acasă cu cei din Câmpia Turzii. Nimeni n-a zis nimic de arbitraj. A fost o victorie meritată a trupei lui Tătăran, o victorie pe care nici eu şi nici ceilalţi colegi din presa locală nu au pus-o vreun moment la îndoială. Altfel stă situaţia aici. Şi un singur lucru mă uimeşte. În ultima vreme vin aici în Zăvoi arbitri care au două probleme. Ori au lecţia învăţată, ceea ce e puţin probabil, ori din dorinţa de a arbitra perfect fac greşeli impardonabile. Repet, însă, mai sunt şi arbitri din ăştia care arbitrează şmechereşte. Ciup din meci atât cât e necesar. Un stadion întreg a văzut, de exemplu, penalti la un henţ în careu făcut de fostul vâlcean Tarcea, doar reşiţeanul nici vorbă. Şi la faza golului reuşit de hunedoreni sunt destule suspiciuni de offside, dar fanionul a rămas jos. Una peste alta, reşiţeanul a pus serios umărul la reuşita hunedorenilor lui Gabor, reuşită tradusă printr-un eşec în tabăra noastră, eşec ce duce Vâlcea spre un nefericit –5 la adevăr. Aşa că nici nu se poate să spunem că ce luăm pe mere dăm pe pere pentru că noi mai scoatem câte un egal în deplasare, fie şi la Cluj, dar pierdem cu nemiluita puncte acasă.
Fără a avea pretenţia că vreau să-i fac eu echipa lui Pană, pentru care am o simpatie aparte, trebuie să spun că într-un singur punct sunt de acord cu cineva care remarca faptul că prea mult este forţat cest Budean. Cred că bucureşteanul a fost titular la toate meciurile oficiale ale CSM-ului de până acum, atât în cupă cât şi în campionat, şi ce a făcut, a dat, dacă nu mă înşel, două sau trei goluri. Cam puţin… De fiecare dată când este întrebat dacă îi face cineva echipa, bucureşteanul Pană neagă cu vehemenţă acest lucru. Iar eu aş înclina să cred că aşa este, Pană îţi face singur echipa, eventual după o discuţie cu secundul Mitică Teleşpan. Mă întorc, însă, la acea nedumerire cu Budean care îl lasă pe Ciortan pe bancă. Şi aici Pană are o explicaţie. Fiind nevoit să joace cu un junior, acesta trebuie să-l introducă din primul minut în teren pe Dandea, astfel că sare din schemă clar un post de titular. Încurcate sunt, totuşi, căile fotbalului. Oare?!…
Ionel GEREA
