„Cea mai mare bucurie o simti când ti se cânta Imnul!”

Tânărul portar vâlcean Alin Bucuroiu spune că, atunci când joci pentru România,

„Cea mai mare bucurie o simţi când ţi se cântă Imnul!”

De la plonjonul pe zăpadă la sport de performanţă

A început fotbalul când avea 5 ani. Acum e deja băiat mare, a terminat clasa a opta, a luat capacitatea cu o medie foarte mare, peste 9. „Înainte, mă jucam cu tata şi-mi plăcea să apăr. Plonjam în zăpadă sau pe iarbă. Am vrut să ajung portar, dar nu pentru că se spune că portarul e mai leneş. Eu cred că portarul are cea mai mare responsabilitate într-o echipă, la un meci”.  Împreună cu tatăl său, om de fotbal, a intrat pe poarta stadionului din Zăvoi şi a ajuns la Cristi Lazăr, care avea grupe compacte de juniori la Flacăra. Apoi, Cristi Lazăr a plecat ca antrenor la Călimăneşti, copilul fiind preluat de Gică Lepădatu şi dus la clubul FC Teleşpan. După câteva luni, când s-au făcut grupe pe ani de vârstă, el fiind născut 1991, a ajuns la Marian Deaconescu, unde a rămas până azi. Între timp, clubul FC Teleşpan avusese o colaborare cu Centrul de Copii şi Juniori FC Oltchim, dar a intervenit o ruptură între patronul clubului, Mitică Teleşpan, şi FC Oltchim. Atunci, Marian Deaconescu, Ion Lazăr şi Lucian Catargiu au rămas la clubul lui Mihai Diculoiu. Ar mai fi de adăugat faptul că sub comanda antrenorului Gică Lepădatu a concurat, în 1997, la faza judeţeană a turneului „Gheorghe Ola”, unde a obţinut diploma de cel mai tânăr participant (preşedinte AJF era profesorul Sergiu Zbârnea). Copilul de atunci, băiatul de azi, se numeşte Alin Bucuroiu şi e fiul inginerului Gheorghe Bucuroiu, preşedintele divizionarei D, CSS Electra.

Şi începe drumul…

Anul 1998 a fost cel în care Alin Bucuroiu a pornit pe drumul afirmării, cu participări la diferite competiţii. Astfel, deşi era născut 1991, Alin a stat în poartă pentru echipa clubului FC Oltchim, copii născuţi 1990, la turneul „Gheorghe Ola”, câştigând faza judeţeană, apoi faza zonală, la Sibiu (unde a obţinut şi diploma pentru cel mai bun portar al competiţiei). A ajuns, cu Marian Deaconescu pe bancă, la turneul final, la Bistriţa, unde gruparea chimistă a terminat pe locul patru. Anul următor, la acelaşi turneu, „Gheorghe Ola”, concurând acum la grupa lui de vârstă, Alin Bucuroiu a ajuns cu ai săi colegi şi cu acelaşi Marian Deaconescu drept antrenor, până la faza finală. „Chimiştii” au trecut mai întâi de faza judeţeană, apoi faza zonală, tot la sibiu (Alin a primit din nou titlul de cel mai bun portar al întrecerii), ajungând la turneul final, la Târgovişte, unde vâlcenii au urcat pe podium, câştigând locul trei. Atunci, la turneul din oraşul dâmboviţean, Alin Bucuroiu a primit diploma pentru cel mai bun portar al ţării, la grupa sa de vârstă, fiind remarcat de profesorul Dan Ionescu, şeful Comisiei de Copii şi Juniori din cadrul Federaţiei Române de Fotbal.

Remarcat de antrenorii Ene şi Cristoloveanu

Au urmat calificări pe teren mare, faza de zonă, „chimiştii” jucând cu echipele judeţelor Dolj (Şcoala „Gică Popescu”) şi Mehedinţi. Atunci, Alin a fost remarcat de antrenorii federali, vâlceanul intrând în vizorul antrenorilor federali Gică Ene şi Gheorghe Cristoloveanu, cei care urmau să formeze Lotul Naţional Under 14-15. La un alt turneu zonal de selecţie, la Vâlcea, unde a participat şi antrenorul desemnat de federaţie, târgovişteanul Marin Olteanu, portarul Bucuroiu a fost din nou remarcat. S-a format atunci o selecţionată a Olteniei, copiilor din Vâlcea adăugându-li-se cei din Argeş şi Dâmboviţa. Cu Alin Bucuroiu titular în poartă, această selecţionată a jucat un meci cu selecţionata zonei Dobrogea. Alte şi alte meciuri ce au urmat au dat un lot de 18 jucători care au format Lotul Naţional Under 15, sub comanda antrenorului Cristian Sava.

Stagii de pregătire în Europa

Lotul Naţional Under 15 s-a reunit pentru prima dată în vara anului 1995, la Mogoşoaia. În toamna aceluiaşi an a avut loc primul meci internaţional pentru această grupare. Aşa cum era normal, în poarta României a stat vâlceanul Alin Bucuroiu, meciul jucându-se la Mogoşoaia, cu Bulgaria. Victorie categorică a românilor, 5-0! Trei zile după aceea, la Ruse, returul a fost câştigat tot de gruparea română, 3-2. A urmat un alt stagiu de pregătire, cu meciuri în Slovacia (0-0 şi 1-1 cu echipa gazdă), alt turneu în Italia, alături de echipele similare din Japonia, Slovacia, şi mai multe cluburi din Europa, printre care Juventus sau Fiorentina, dar şi o echipă din SUA. Românii au terminat atunci pe locul trei, turneul fiind câştigat de Japonia. La rând au urmat două meciuri în Polonia, cu reprezentativa ţării gazdă (3-2 şi 1-0 pentru România) şi alte două partide, la Satu Mare, cu Ungaria (3-1 şi 1-0 pentru trupa lui Cristian Sava). În toate partidele disputate până acum, Vâlceanul Alin Bucuroiu a îmbrăcat tricoul reprezentativei României. La lot, Alin l-a avut mai întâi antrenor pe Dan Stângaciu, însă după plecarea acestuia ca secund al lui Dan Petrescu în Polonia, antrenor cu portarii la Under 15 a fost adus la fel de cunoscutul Ţeţe Moraru, revenit în ţară după „expediţia” avută în Arabia Saudită alături de Puiu Iordănescu.

De la Vâlcea la Arad, via Blaj

După selecţia ce a avut loc în Ardeal, la Blaj, vâlceanul Alin Bucuroiu a fost remarcat de reprezentanţii Clubului Atletic Arad. Alexandru Mezar, preşedintele clubului ardelean, a luat legătura cu părinţii lui Alin şi cu antrenorul său de la clubul chimist, Marian Deaconescu, Alin ajungând apoi la pregătire în oraşul transilvan. Cu acesta în poartă, gruparea ardeleană a participat la două turnee internaţionale, Cupa Cotta Arad, turneu câştigat de gruparea organizatoare, şi turneul de la Balatton, în Ungaria, unde Atletic Arad s-a clasat pe locul doi. La competiţia din Ungaria, Alin a primit diploma pentru cel mai bun portar al turneului. De asemenea, cu acceptul lui Marian Deaconescu, Alin s-a aflat, în vara anului trecut, în pregătire la Atletic Arad, vâlceanul primind aici cazare şi masă gratuit. Aici l-a avut ca antrenor de portari pe cunoscutul Gheorghe Simescu, fost portar la divizionarele A, Universitatea Craiova şi UTA. Un alt episod interesant este cel în care Alin Bucuroiu, revenit acasă, a participat la „Cupa Oltchim”, unde a apărat atât poarta vâlceană, cât şi pe cea a ardelenilor. De altfel, Atletic Arad, cu Alin între buturi, a câştigat competiţia de la Rm. Vâlcea, după victoria în finală contra celor de la Sportul Studenţesc.

„Vreau să apăr pentru a-mi păstra locul la lot!”

Zilele trecute, l-am găsit pe Alin Bucuroiu antrenându-se singur la Baza Sportivă Oltchim şi l-am întrebat de ce nu se află şi el pe Litoral cu săi tăi colegi şi cu antrenorul Marian Deaconescu. Ne-a spus: „Îmi pare rău că n-am putut pleca la mare alături de colegi şi de antrenorul meu, dar a trebuit să rămân acasă pentru examenul de capacitate. Trebuie să mulţumesc şi conducerii Colegiului Tehnic Energetic şi dirigintei mele, care m-au înţeles şi m-au sprijinit, eu fiind în ultima vreme, mult timp plecat din oraş. Mă bucur, însă, că am reuşit să recuperez şi că am luat capacitatea cu o medie destul de bună, spun eu, peste 9. Acum mă pregătesc singur, dimineaţa şi seara, aici, la Baza Oltchim, după un program bine stabilit de antrenorul meu, Matian Deaconescu”. Apoi a ţinut să-i felicite pe seniorii de la FC Oltchim, autori ai istoricei promovări în Divizia B: „Mă bucur pentru băieţi, apreciez munca lor şi a antrenorului Costel Gaiţă, dar mă surprinde incertitudinea care persistă în acest moment. După câte am citit şi eu în presă, încă nu se ştie dacă echipa va continua în Divizia B sau nu. M-aş bucura dacă echipa ar continua pentru că, de ce nu?, aş avea poate şi eu şansa să apăr la un eşalon superior. Eu sunt vâlcean şi vreau să joc pentru Vâlcea!”

În finalul discuţiei, cu modestie, Alin Bucuroiu n-a uitat să mulţumească celor ce au contribuit la succesele sale şi să ne vorbească despre planurile sale de viitor. „Pentru toate astea trebuie să-i mulţumesc în primul rând antrenorului meu, Marian Deaconescu pentru faptul că a avut încredere în mine, şi sper ca în continuare să nu-l dezamăgesc. Trebuie să le mulţumesc şi profesorilor de la Colegiul Tehnic Energetic pentru că m-au înţeles şi m-au sprijinit, eu fiind, cum spuneam, multă vreme plecat din oraş, dar trebuie să mulţumesc şi familiei, care a fost alături de mine. Pentru viitor, în învăţământ, probabil că voi opta pentru a continua la Liceul Energetic, dar cred că în scurt timp voi pleca la Arad. Trebuie să găsesc şi acolo un liceu unde să continui, pentru că văd că cei din Arad ţin la mine şi-mi asigură toate condiţiile de pregătire. Vreau să vă spun că la Arad, la Atletic, sunt trei terenuri de antrenament, dintre care un teren doar pentru pregătirea portarilor! Apoi, mai am acolo alţi trei colegi de lot, Ban, Richard şi Ţucudean, alături de care aş vrea să continui. Pentru că să ştiu că e greu să ajung la lot, dar e mult mai greu să confirm şi să arăt că merit să joc, cred că dacă merg la Arad, alături de colegii mei aş putea juca la „satelitul” echipei UTA, în „C”, dar şi în campionatul de juniori republicani B. Oricum, voi fi prezent pe 10 iulie la reunirea lotului, la Arad, cu tata, şi voi discuta acolo despre ce va fi în continuare. Repet, acum pe mine mă interesează să apăr pentru a-mi păstra locul la echipa naţională. Pentru că vreau să vă mai spun ceva. Cea mai mare bucurie o simţi atunci când joci pentru România şi când ţi se cântă Imnul Naţional”.