Supernaspa sau supervaloare?
Opinie pe semicerc
Uite c-am trăit s-o văd şi p’asta. Tadici e, mai nou, dacă nu ştiţi, comerciant de legume şi zarzavaturi, dar are şi aptitudini în folclor. Tadici, exact cel pe care l-au vrut şi l-au cerut la Vâlcea, a venit, în opinia unora, să facă agricultură şi comerţ cu produse agricole chiar aici. Important e că Tadici, ţăran, după unii, supernaşpa, la un moment dat, pentru alţii, tace şi face. Şi aşa cum anticipa cineva, uite că ex-zălăuanul a făcut o mutare de mare maestru. Aşa agricultor cum e, Tadici tace şi face. adică, dom’profesor a adus la Vâlcea şi singura vicecampioană mondială din lotul Braşovului. De miercuri, Urcan este „chimistă” cu acte în regulă.
Astfel, un lucru mai puţin întâlnit în lumea sportului, dar devenit adesea obişnuinţă, iată, campioana României nu mai dă acum nici o jucătoare Naţionalei. S-a tot vorbit de transferuri de marcă la Oltchim. Gavrilescu a zis o dată şi s-a apucat de treabă. A venit, astfel, la Oltchim, această jucătoare de geniu de care Vâlcea are nevoie, Steluţa Luca. Apoi, cea mai bună extremă stânga din lume, Valentina Elisei Ardean se zicea că va lua drumul Ardealului. A ajuns tot la Vâlcea. Au urmat, în pauza competiţională, transferul unor jucătoare al căror nume se vehicula de mai multă vreme. Practic, 98 la sută din Naţională e acum la Vâlcea. Ar putea fi şi mai mult dacă nu s-ar lua în considerare „domnişoara învăluire”, ieşită onorabil din cursă, în dubla cu Serbia (accidentată, ce să-i faci!).
Radulovici, Boianova, Logvin, Carmen Amariei. Nume mari în handbalul feminin european. Toate trebuiau să vină în ţară. N-au mai venit, transferul lor nemaiavând loc. Oricum, fie vorba între noi, Amariei nu e un transfer ratat. Că oricum fosta câştigătoare a Ligii Campionilor va sta până în iarnă. E un fel de Nicoleta Gâscă, cea care, de asemenea, operată, va sta până în iarnă. Dacă e să ne gândim bine, e de înţeles oarecum de ce Nicoleta n-a mai avut puterea de luptă în finala Cupei, la Sibiu. Alte două lovituri date săptămâna asta de gruparea vâlceană. Au venit la Oltchim Luminiţa Dinu, revenită, în fapt, acasă, şi Mihaela Urcan Tivadar. Şi despre Luminiţa Dinu, încă cel mai bun portar din lume, s-a spus că va ajunge în Ardeal. Inima n-a lăsat-o pe cea care a câştigat de trei ori Liga Campionilor şi a mai jucat o finală, să nu vină, totuşi acasă. Uite că ţăran şi agricultor de frunte cum pare a fi, Tadici sapă. Şi sapă al dracu de bine. Îi sapă şi pe cei care acum îl terfelesc. Va fi un campionat greu. Un campionat pe care bine ar fi să nu ni-l facem noi greu. Adică, să nu ne batem noi cuie-n talpă. Va fi greu pentru că, aşa cum spuneam şi cu alte ocazii, Vâlcea de acum va trebui să lupte în primul rând cu un sistem. Unul care se dovedeşte a fi extrem de periculos. Va trebui luat în calcul poate în primul rând acest aspect. Pentru că atunci când în joc sunt bani, şi destul de mulţi bani, dar şi onoare, sentimentalismele nu prea au ce căuta. Într-un sistem falimentar e mai uşor de contracarat, dar într-unul alimentat artificial, e mai greu, dacă nu imposibil. Ceea ce e o certitudine e faptul că Oltchim va avea din toamnă o nouă faţă. Una apropiată, sperăm, de cerinţele unui handbal modern. Şi din acest punct de vedere presiunea va fi una mare.
Oltchim are însă datoria de a arăta că se poate. Că în România nu se (mai) face handbal de mare performanţă după ureche şi la voia întâmplării. Că nu poţi pierde într-un loc doar ca să câştigi în altul. Pentru că, din păcate, sistemul acela gen reciprocităţi mai funcţionează încă în competiţia internă.
Ionel GEREA
