Paul Dinu, un sportiv şi un antrenor cu o carieră prodigioasă

Ajuns acum la 31 de ani, Paul Dinu a cunoscut pe deplin gloria, urcând pas cu pas treptele afirmării. Mai întâi ca sportiv, iar de puţin timp şi ca antrenor în cadrul clubului Chimia. În vara acestui an a decis să se retragă din activitatea sportivă şi să se dedice doar celei de antrenor. Însă, la solicitarea federaţiei de specialitate s-a răzgândit şi a participant recent la Campionatul European de Karate Shotokan, de unde s-a întors cu două medalii (una de aur şi alta de argint), poate ultimele din carierea sa de sportiv.

• De când sunteţi sportiv şi când aţi devenit antrenor?
– Am început să practic acest sport în 1993, pentru ca în 1995 să devin instructor, iar mai târziu antrenor, în 2004.

• Care este cea mai importantă competiţie la care aţi participat?
– Toate au fost importante, pentru că am rămas cu ceva de la fiecare. Cu siguranţă Campionatele Mondiale, Europene şi Naţionale sunt cele mai importante, dar nici cupele naţionale şi internaţionale nu sunt de neglijat.

• Câte medalii aţi obţinut până în prezent?
– Din 1993 şi până în prezent am obţinut aproximativ 60 de medalii la toate întrecerile la care am participat, dintre care 23 sunt de aur, 15 de argint şi restul de bronz. Am fost pe podium la finalele Campionatelor Naţionale de 32 de ori.

• Consideraţi că elevii dumneavoastră vă vor călca pe urme?
– Despre elevii mei pot spune că îmi vor călca pe urme cu siguranţă, mai ales dacă ţin cont de rezultatele promiţătoare pe care le-au obţinut până acum.

• Ce rezultate deosebite au avut până acum sportivii pe care îi pregătiţi?
– Numai în anul 2008, sportivii mei au adus Vâlcii un număr impresionant de medalii: 142, dintre care 31 de aur, 41 de argint şi 70 de bronz. Consider că sunt un antrenor norocos şi sunt fericit că am reuşit să creez o familie mare formată din conducători de club, sportivi, părinţi şi autorităţi locale, într-un cuvânt o familie fericită.

• Puteţi enumera câţiva dintre sportivii care au obţinut aceste medalii?
– Chiar aş dori să menţionez numele lor. Aceştia sunt Silviu Ghiţă, Andi Ştifu, Mihai Mazilu, Bogdan Gogoloşi, Florin Creangă, Daniel Păun, Robert Duca, Raluca Frumuşelu, Iuliana Avram, Andreea Bîlă, Diana Cocoşi, Cristina Ardeleanu, Alexandra Dumitraşcu, Narcisa Căţea şi Remus Grigorie.

• Vara trecută aţi declarat că doriţi să vă retrageţi din activitatea competiţională. Ce v-a făcut să vă răzgândiţi?
– Este adevărat, astă-vară am anunţat retragerea mea din activitatea competiţională. Acest lucru s-a întâmplat imediat după sosirea mea de la Campionatul Naţional, unde am obţinut medalia de aur la probele de kumite şi kata. După acele rezultate, Federaţia Română de Karate m-a convocat din nou la lotul naţional. Având în vedere că suntem tot în 2008 am decis să mai reprezint România încă o dată la nivel înalt şi bine am făcut pentru că la acest Campionat European am reuşit să obţin titlul suprem la proba de kumite pe echipe şi titlul de vicecampion la proba de kata pe echipe.

• Aveţi de gând să mai continuaţi sau aceasta a fost într-adevăr ultima competiţie la care aţi participat?
– A fost ultima competiţie ca sportiv şi mă bucur că s-a încheiat bine. Dar, poate, dacă voi fi în continuare într-o formă bună, iar timpul îmi va permite, nu se ştie niciodată… Poate voi mai participa şi la alte întreceri ca sportiv.
Ovidiu DULĂCIOIU