„La nivel de club, Oltchim a fost ultima experienţă. Trebuie să le facem loc antrenorilor tineri”

* Radu Voina, antrenorul Naţionalei României de handbal feminin, a mărturisit că nu şi-ar mai dori pe viitor un alt angajament cu o echipă de club

Fostul tehnician al CS Oltchim, Radu Voina, a revenit săptămâna trecută la Vâlcea. De această dată, însă, doar din postura de antrenor al echipei naţionale a României, care s-a pregătit la poalele Capelei înainte de plecarea spre Danemarca, acolo unde participă la cea mai importantă competiţie amicală de dinaintea Campionatului European din noiembrie, Cupa Mondială. Înainte, însă, de a decola spre Danemarca, selecţionerul a acceptat să ne vorbească despre planurile sale legate de Naţională, situaţia jucătoarelor convocate la lot, despre Oltchim şi în general despre tot ceea ce se întâmplă în prezent în handbalul feminin românesc.

* Aţi revenit din nou la Vâlcea. V-a fost dor de oraş, de sală, de echipă…?
– Nu ştiu dacă mi-a fost dor, dar a fost o senzaţie din asta mai specială. Nu ştiu dacă a fost dor sau au fost emoţii. Indiferent de ceea ce se întâmplă, revederea aceloraşi oameni, a sălii… îţi creează un sentiment mai special.

* Cum e viaţa după Oltchim?
– E bună. Pentru mine e foarte bună şi probabil că aveam nevoie de aşa ceva şi nu regret niciodată că am decis să mă opresc la nivel de club. Trebuia să mă mai gândesc şi la familia mea.

* Vă mai gândiţi să preluaţi o echipă de club?
– Nu. Cred că trebuie să facem loc antrenorilor tineri. Tinerii trebuie să-i dea afară pe «boşorogi», începând cu mine. E nevoie să vină «sânge» nou!

* Oltchim a fost ultima experienţă la o echipă de club?
– Da, cu siguranţă. La nivel de club, e ultima!

„Acum, pentru mine s-au schimbat priorităţile”

* Nu vă gândiţi nici măcar la o echipă din handbalul masculin?
– Nu ştiu, de obicei în meseria noastră se spune că niciodată nu trebuie să zici nu. Dar eu cred că am ajuns la o vârstă, şi la uzură şi la alte lucruri. Pentru mine, priorităţile s-au cam schimbat acum.

* Ideea de a fi cooptate în staff-ul tehnic al Naţionalei două dintre fostele jucătoare ale primei reprezentative, Dinu şi Lecuşanu, v-a aparţinut?
– Am avut şi eu o contribuţie. Trebuie să înţeleagă toată lumea că fostele jucătoare nu trebuie uitate în momentul în care zic stop handbalului. Trebuie să ne bazăm pe ele, pentru că e nevoie şi trebuie să profităm de experienţa lor.

* Narcisa şi Luminiţa au intrat deja în «pâine». Cum le simţiţi?
– Sigur că e foarte greu când schimbi titulatura de jucătoare sau statutul. Dar încet-încet, se vor acomoda. Narcisa va fi responsabila echipei de senioare. De fapt, eu asta am cerut. N-am cerut-o pe Narcisa, am cerut pe cineva care să se ocupe de echipă. Toate marile echipe au şef, un manager al echipei, care se ocupă mai puţin de latura sportivă şi mai mult de alte lucruri. Iar Luminiţa, ca antrenor secund, este deja foarte implicată. Sigur că mă ajută! În plus, şi prestanţa celor două este impresionantă. Sunt cunoscute peste tot în lume. Contează foarte mult şi asta. Trebuie să luăm şi noi exemplul altor forţe ale Europei, unde fostele jucătoare sunt incluse în staff-ul federaţiilor. E normal să nu fie date la o parte şi uitate.

„Din generaţia despre care spuneam că încă mai ţine steagul sus în handbalul feminin, dou-trei jucătoare au ieşit, pe altele nu ne putem baza”

* Referitor la componenţa lotului, ştiu că sunt probleme cu anumite jucătoare, pe care nu vă veţi putea baza. Care e situaţia acestora?
– Păi aţi văzut! Ramona este accidentată şi cred că va fi o problemă şi pentru Oltchim. Se pare că este mai grav accidentată decât se presupunea, are probleme cu tendonul. A rămas Ada Nechita singură! Vărzaru are probleme cu genunchiul şi nu poate veni.
Este generaţia care, şi eu am spus asta mai demult, începe să ajungă mai repede spre finalul carierei decât spre apogeu. Cristina Neagu are şi ea nişte probleme cu umărul, care datează de câţiva ani. Narcisa s-a lăsat, au mai intervenit şi problemele Ionelei Stanca şi Valeriei Beşe. Deci din generaţia aceea care ziceam eu că mai ţine încă steagul sus în handbalul feminin, două-trei au ieşit, pe altele nu ne putem baza. Vom vedea cu ce le înlocuim…

* Valeria Beşe şi Ionela Stanca au vorbit cu dumneavoastră, v-au spus ce le-a determinat să ia decizia retragerii de la Naţională? Am văzut că se pune problema suspendării jucătoarelor…
– Ce suspendări!? Astea sunt poveşti… Eu merg pe principiul că dragoste cu sila nu se poate. Mai trist puţin e maniera în care înaintea unei competiţii vine anunţul, pe care eu îl respect. Dar parcă ar fi altfel, dacă lucrurile ar fi făcute un pic mai elegant. Ele mi-au comunicat decizia în momentul convocării. Asta e situaţia, trebuie acceptată! Au invocat motive personale, uzura. Am discutat cu ele în particular. Prima dată pe mine m-au anunţat, dar eu sunt cel mai mare peste cei mai mici. Am înţeles că au făcut şi o comunicare scrisă, la Federaţie. N-am văzut încă înscrisurile şi motivele, dar eu le înţeleg. Vali Beşe a adunat nişte ani, ea vine după accidentări… A hotărât să renunţe la Naţională, este dreptul ei şi probabil că motivele sunt întemeiate. Ionela, la fel! Uzură, problemele medicale, personale, pe care nu le discut, pentru că trebuie respectate. Sunt pierderi importante, dar asta e viaţa! Dacă ar fi toate frumoase … Din punctul meu de vedere, nu se pune problema suspendării şi nici nu se va pune. Pentru ceea ce au făcut pentru handbalul românesc cele două, de ce să le suspenzi, pentru că nu mai pot!?

„În România, când câştigi, nu e bine, când pierzi, e nenorocire!”

* Aveţi un obiectiv pentru Cupa Mondială din Danemarca sau vizaţi doar pregătirea?
– E vorba de pregătire. Câştigarea titlului de anul trecut nu ne obligă la nimic. Am câştigat anul trecut şi conform a ceea ce se întâmplă în România, n-a fost bine. De fapt, în România, nimic nu este bine. Când câştigi, nu e bine, când pierzi e nenorocire! Nici nu ştii ce e de făcut. Adevărat este că echipa asta, relativ nouă, trebuie să joace! La echipa naţională nu mai avem timp să ne pregătim ca pe alte vremuri. Ne-am adunat acum cinci zile, în care jumătate dintre jucătoare nu au fost pe aici. Mergem pe pregătirea care este făcută la cluburi. E totuşi bine că Oltchim dă atâtea jucătoare, pentru că ele se pregătesc pentru Champions League. Cu Naţionala, avem cinci zile împreună la Cupa Mondială, avem două zile Trofeul Carpaţi, de la Tr. Severin, încă vreo trei zile – turneul din Franţa. Şi după mai avem încă vreo patru zile de pregătire înainte de a pleca la Campionatul European. Şi gata! Între timp Olchim joacă în Champions League, joacă în campionatul intern, sunt multe deplasări, intervine oboseala. E foarte aglomerat programul! Deci noi nu putem spune că facem pregătire la nivelul echipei naţionale. Putem face doar ajustări. Mergem pe pregătirea de la echipele de club şi practic ne antrenăm prin meciuri.

„Fetele sunt capabile de rezultate extraordinare şi de evoluţii catastrofale”

* Credeţi că actualul lot al Naţionalei mai este capabil de rezultate de excepţie?
– Greu, greu de spus. Lotul este capabil de orice. De rezultate extraordinare şi de evoluţii catastrofale. Sunt capabile de orice! Valoare au şi dacă reuşesc să înţeleagă în al 15-lea ceas că handbalul este un sport colectiv şi trebuie să joci colectiv pentru a izbăvi, probabil că sunt şanse să obţină un rezultat onorabil.

* Obiectivul este obţinerea unei medalii?
– Nu, obiectivul este să ne clasăm între primele cinci locuri la Campionatul European, care va fi unul foarte, foarte greu. Campionatul European este cel mai dificil. Nu e campionat mondial, unde vin şi alte continente, alte echipe mai accesibile şi poţi să te antrenezi cu ele. Aici toate meciurile sunt tari, iar totul depinde de lucrurile mărunte. Lotul e tânăr (vezi Patricia Vizitiu, Geiger, Neagu, Ţăcălie), sunt jucătoare cărora le lipseşte o oarecare experienţă.

* Ce părere aveţi despre Oltchim, despre grupa din acest an?
– Eu sper să reuşească să-şi îndeplinească obiectivul. A fost făcut şi un transfer, am văzut-o acum pe Ozel. Are intuiţia jocului şi o viziune extraordinară. Eu sper ca echipa să realizeze ce şi-a propus. Le doresc din toată inima să reuşească să-şi îndeplinească obiectivul. Ar fi o mare performanţă sau o reeditare a altei performanţe, care a fost bună, n-a fost bună, să judece alţii… Eu cred că vor ieşi din grupe. N-au cum să nu realizeze acest lucru. Randers e o echipă bună, dar eu zic că Larvik este mult mai puternică. Ordinea va fi mai puţin importantă, principalul este să se califice şi apoi, cum o fi norocul, cum o fi şansa.

„Strategia noastră este greşită, învechită”

* Care credeţi că ar fi cea mai puternică echipă dintre cele care se luptă pentru cucerirea Champions League?
– Din câte se aude, se pare că Larvik ar fi cea mai puternică. Dar nu trebuie uitată nici Viborg, care nici anul trecut n-a avut nimic, însă s-a mobilizat pe final şi a câştigat. De fapt, există o altă mentalitate la celelalte echipe, alte strategii, cu siguranţă mai bune decât strategia noastră. Strategia noastră este greşită, învechită. Există presiunea asta inutilă. De cele mai multe ori se transformă în tensiune negativă. Nu ajută. Asta nu se întâmplă la alte echipe, care joacă eliberat, degajat.

* Aţi simţit şi dumneavoastră o presiune la Oltchim?
– Întotdeauna la echipele româneşti presiunea este mare. Nu spun neapărat că m-a deranjat, dar nu e bună.

* Am văzut că fetele de la Oltchim, care nu au fost selecţionate, s-au pregătit alături de Naţională. Cum colaboraţi cu Kovacs?
– Îl ştiu pe Peter, e un băiat echilibrat. Eu îi doresc succes. E un antrenor foarte bun. Nu întâmplător e aici . Nu vorbesc cu el, că ungureşte nu ştiu, în afara câtorva cuvinte.

Selecţionerul a devenit bunic pentru a doua oară

Săptămâna trecută, după unul dintre antrenamentele Naţionalei României efectuate în Sala Traian din Rm. Vâlcea, cel de joi, 16 septembrie, antrenorul Radu Voina a fost anunţat că a devenit pentru a doua oară bunic. Fiica sa Bianca a născut o fetiţă sănătoasă şi voinică, care măsura în momentul în care a venit pe lume 56 de centimetri şi avea o greutate de 3,7 kilograme. „Sunt bunic pentru a doua oară. Fata mea, Bianca, mai are un copil, tot o fetiţă, Ioana. Iar acum a venit pe lume Maria. Îmi voi putea vedea nepoţica abia când mă voi întoarce din Danemarca. Asta-i viaţa, ce să-i faci!? Ca sportiv, n-am fost la nunta fratelui meu, la naşterea fetei mele şi nici la Bogdan n-am fost. Am făcut sport! Iar acum sunt cu lotul! Apropo despre un posibil angajament cu o echipă de club…, ar cam fi cazul să mai stau pe acasă, să mă ocup de pisică, de nevastă. Cred că am ajuns la vârsta la care trebuie să mai asist şi eu la evenimentele familiei. Aştept momentul în care, decât să stau în sală să mă bucur pentru reuşite sau să mă enervez cu nereuşitele, să mă pot plimba prin parc cu nepoţii”, a spus Radu Voina.

Simona SIMA