„Gladiatori” pe dreptunghiul verde

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Gest necugetat din partea portarului de la Gaz Metan CFR Craiova (echipa de juniori-republicani B) care l-a accidentat destul de grav pe Noris Duca de la CSM Rm. Vâlcea (antrenată de Emil Popescu). Spre surprinderea celor prezenţi la meci, am putut vedea cum tatăl copilului accidentat a intrat pe teren jignindu-l pe profesorul Emil Popescu (nu era mai bine să se ocupe de soarta copilului care suferea din pricina durerilor?) care, chipurile, i-ar fi nenorocit copilul (n-am înţeles, de ce?). Orice părinte suferă în asemenea situaţii, dar trebuie să înţelegem cu toţii că fotbalul este un sport de contact, în care mai întâlneşti şi astfel de inconştienţi-bezmetici care îţi rup picioarele (vezi cazurile Cristi Chivu – ciocnire involuntară – şi, mai nou, Florin Costea).
Îngrijorător că asemenea „rupători” îi găsim şi la nivel de copii şi juniori. De regulă, cei mai expuşi sunt jucătorii tehnici, dar şi cei mai puţin dotaţi fizic. La nivel de naţionale întâlnim jucători cu o medie de înălţime de 1,80-1,85 metri (la Under 16-17 ani). Pe unde ne prind ne fac praf , atât în duelurile fizice, cât şi ca mentalitate. Tratează orice meci ca pe o finală! La noi, selecţia este deficitară. Nu ţinem cont de fizicul acestor copii care genetic poate seamănă cu părinţii – mici, supraponderali, chiar şi cu probleme cardiace. Mai sunt şi excepţii – spaniolii, portughezii sau brazilienii, care se „nasc” cu mingea-n pat.
O altă problemă întâlnită la aceste nivel este modul în care antrenorii îi expun pe copii. Joacă la grupe chiar cu doi ani mai mari decât ei. Unii rezistă (pentru că îi ajută fizicul!), alţii sunt luaţi pe sus de aceşti „gladiatori” care văd roşu în faţa ochilor când intră pe teren. Fotbalul a evoluat atât de mult încât forţa a devenit un element de bază pentru un sportiv de performanţă. La marile cluburi europene, antrenorii de copii includ în programul de pregătire lecţii de judo cu profesori pregătiţi în acest domeniu (am văzut aşa ceva şi la Academia „Gheorghe Hagi”), în care învaţă lupta corp la corp, cum să cadă în contact cu adversarul, cum să evite o eventuală accidentare. La noi, îi învăţăm de mici cu tehnica de „buzunar”, statici şi cu frică de „bolizii” germani, ruşi, englezi, bosniaci, etc.

P.S.1: Avem în curtea CSM-ului un junior talentat (de genul lui Adrian Cristea), pe nume Adrian Dedeu – născut în 1994. Acest copil are aceleaşi calităţi precum jucătorul dinamovist, dar şi aceleaşi defecte. Nu depune prea mult efort, nu face ambele faze şi este preocupat mai mult de aspectul său fizic. În schimb, are o tehnică foarte bună, o viziune în teren foarte rar întâlnită şi dă goluri din poziţii imposibile. Trebuie ţinut pe lângă echipa mare şi ferit de tentaţii!

P.S.2: Cine îşi mai aduce aminte de Răzvan Popa – zis „Iubire” – un copil născut în 1997 care a plecat la Steaua de la Sporting Rm. Vâlcea (unde a fost pregătit timp de trei ani de Dan Zguroiu)? Ei bine, la vârsta sa fragedă şi la cei 1,72 metri înălţime are deja numeroase oferte de la marile cluburi europene. 

P.S.3: Vâlcenii fac furori şi la nivel de fotbal feminin. Jucătoarea Ştefania Vătafu (antrenată cândva de Iulică Dincă) înscrie meci de meci în selecţionata României. Ultima ispravă – contra Bosniei-Herţegovina, scor 5-0.

Dănuţ OMEAG