Viaţa în Texas, după apariţia pandemiei de Coronavirus

Antrenorul juniorilor republicani din cadrul Sport Club Municipal, Dumitru Teleşpan, are trei copii, doi băieţi şi o fată. Cel mai mare dintre fraţii Teleşpan are 46 de ani. A plecat în Statele Unite ale Americii în urmă cu 19 ani. Îi merge foarte bine peste ocean. Lucrează la un colegiu din statul Texas. Este antrenor, manager şi scouter pentru echipa de fotbal feminin a acestuia. Călătoreşte peste tot în lume, inclusiv în Europa, pentru a forma fondul de jucătoare pentru acest colegiu, fete cărora li se oferă cele mai bune condiţii, o bursă sportivă şi posibilitatea de a-şi definitiva studiile în SUA. Cele mai talentate dintre ele ajung ulterior să joace la senioare pentru echipe importante.

Dumitru Teleşpan vorbeşte frecvent cu fiul său. După cum se cunoaşte, nici America nu a fost ocolită de pandemia de Coronavirus. Viaţa lui Silviu Teleşpan nu s-a schimbat, însă, prea mult, după apariţia acestui virus care a dat peste cap toată planeta. ”Acolo e bine. E foarte cald, sunt 35 de grade. Nu au probleme, deocamdată. S-au luat şi la ei unele măsuri, dar nu care să le afecteze prea mult existenţa. Silviu merge în continuare la serviciu. Lucrează la un colegiu din oraşul McAllen, din statul Texas, pe undeva pe lângă San Antonio. S-au închis şi la ei şcolile, deşi nu au cazuri de persoane infectate. El trebuia să plece în Los Angeles la un scouting, dar a fost nevoit să-şi amâne planurile. Nu trebuie să stea în casă. La ei, oricum riscurile sunt mai mici. Nu prea există transport în comun, fiecare e cu maşina lui. Nu e aglomeraţie. E un oraş întins, ca şi suprafaţă. Toată lumea e îngrijorată. Spunea că şi la ei oamenii se agită prin marketuri, că s-a dus să ia hârtie igienică şi nu a mai găsit. Deci nu doar la noi se întâmplă asta. Deşi el spune că e bine, împreună cu familia, normal că mă îngrijorez. Nu doar pentru el, pentru soţia şi fiul său, Mattias, ci pentru întreaga familie”, a povestit Mitică Teleşpan. Silviu Teleşpan ar fi trebuit să ajungă, în această primăvară, în România. ”Silviu vine acasă destul de des. Împreună cu un coleg de-al său, din Tălmăcel, se ocupă şi de echipa Under 15 de fotbal feminin din Republica Moldova. Trebuia să aibă o acţiune aici în urmă cu câteva luni, dar nu s-a mai ţinut. A stat o lună în România. A fost pentru câteva zile şi în Moldova noastră, unde locuiesc socrii lui. Apoi a plecat în Norvegia, pentru o acţiune de scouting. Are fete de toate naţionalităţile la colegiu: brazilience, portugheze, spaniole. Nivelul fotbalului feminin este foarte ridicat acolo. Silviu ar fi trebuit să se întoarcă în ţară în mai. Îşi luase biletele, dar se suspendă tot. Americanii au întrerupt orice legătură cu Europa. Doar în Anglia se mai zboară”, a mai spus tehnicianul vâlcean.

Juniorii republicani din Zăvoi au teme pentru acasă: flotări, abdomene, genoflexiuni, fandări

Antrenorul de la SCM Rm. Vâlcea respectă indicaţiile şi încearcă să evite zonele aglomerate. ”Dacă stăm liniştiţi şi ne vedem de treburile noastre, ieşim cât trebuie şi nu intrăm în contact cu mulţi oameni, situaţia se poate îndrepta. La noi, în Vâlcea, am văzut că nu prea au fost cazuri. Dar, Dumnezeu ştie! Poţi să ieşi din scara blocului şi să pui mâna pe o clanţă şi să te contaminezi. Sper că vom trece cu bine şi peste perioada asta, că-şi va reveni la normal şi sportul. Însă, din ce văd, nu ştiu dacă prea curând. Poate odată cu venirea căldurii virusul îşi mai pierde din forţă. La fotbal, ce să facem? O vom lua de la început. Viaţa e mai presus decât orice, decât sport, muzică, industrie şi orice altceva. Toate sectoarele sunt afectate. Eu am vorbit cu copiii de la fotbal, le-am trimis mesaje, i-am rugat să nu iasă din casă, să nu meargă în grupuri, să nu se ducă în săli de forţă, pentru că acolo e cel mai mare pericol să ia virusul. Le-am făcut un program să lucreze acasă, fiecare atât cât poate. Ei erau cam deficitari la capitolul acesta. Îi rugam mereu să facă exerciţii şi acasă. Mă bazez pe faptul că sunt conştienţi că trebuie să lucreze un pic şi acasă, pentru a nu le fi greu ulterior. La noi, oricum e altceva. Nu suntem în situaţia cluburilor de Liga I. Mă îngrijorează însă şi faptul că nu merg la şcoală, deşi am înţeles că mai fac lecţii on-line”, a precizat antrenorul din Zăvoi.

Fiul cel mic al lui Dumitru Teleşpan are 16 ani şi visează să devină doctor

Dumitru Teleşpan are 63 de ani. Fiul cel mare, din America, Silviu, are 46 de ani, fiica, Anca, 36 de ani, iar băiatul cel mic, doar 16 ani şi locuieşte în Rm. Vâlcea. Nu practică fotbalul. În ce domeniu vrea să exceleze? ”Gabriel Dumitru e mare şi la propriu, şi la figurat. Are 1,88 metri. M-a depăşit. Nu a prea făcut sport. L-am luat la fotbal când era mic, dar se lovea, iar maică-sa nu l-a mai lăsat. Nu ştiu dacă i-a plăcut sau nu, dar mai nou a descoperit baschetul. Face cu Anca Niţulescu. E la şcoală la Pedagogic, la liceul de Informatică. Îi place mai mult cartea decât sportul. Şi mă bucură lucrul acesta. A plecat pe informatică, dar acum a venit cu ideea că vrea să dea la Medicină. Nu pot să mă opun, să-i tai aripile, dar am şi eu o vârstă şi mă gândesc că un proiect de genul acesta e pe termen foarte lung. Medicina nu e ca toate celelalte. Aici trebuie să înveţi toată viaţa. Şcoala durează, cu totul, vreo 10 ani. Dar dacă el îşi doreşte lucrul acesta şi va reuşi să intre la Medicină, bineînţeles că îl voi sprijini. Va veni timpul când va pleca şi pe picioarele lui. Şi eu am făcut ce mi-am dorit. Nu m-a împiedicat nimeni să-mi împlinesc visele. Pe partea de fotbal, cred că nepoţelul mă va urma. Mattias are 6 ani şi jumătate. E ambiţios şi muncitor. Loveşte mingea cu ambele picioare. Are din trăsăturile mele, de când eram mic. Mi-aş dori ca el să continue cu sportul”, a adăugat Mitică Teleşpan. (S.S.)