Editorial

România încotro?

Preliminariile turneului final al C.E. de fotbal ediţia 2012 au debutat vineri seara pentru toate naţionalele europene, mai puţin pentru ale celor două ţări organizatoare, Polonia şi Ucraina, calificate din oficiu.
Din păcate pentru România debutul în noile preliminarii a fost tot cu stângul, la fel ca şi acum doi ani, la fel ca şi acum patru ani… Naţionala României se îndreaptă cu paşi repezi spre lumea a treia a fotbalului european şi mondial sub „conducerea înţeleaptă” a „magului” de la Bucureşti, Mircea Sandu.
Perioada fotbalistică 1988-2002 a fost una fastă pentru România: prezenţe la turneele finale din Italia 1990, SUA 1994, Anglia 1996, Franţa 1998, Belgia şi Olanda 2000, ratându-se doar cele din Suedia 1992 şi Coreea de Sud şi Japonia 2002. România nu doar că s-a calificat, dar, cu excepţia turneului final din Anglia 1996 a şi ieşit din grupe, mergând spre fazele superioare ale competiţiei, punctul culminant fiind sfertul de finală frumos şi dramatic cu Suedia la mondialul american, pierdut din păcate la penalty-uri.
Perioada aceea a fost una glorioasă pentru fotbalul romanesc pentru că a existat generaţia considerată de toţi iubitorii fotbalului „de aur” crescută centralizat la centru naţional de fotbal Luceafărul, acolo unde s-au şlefuit din fragedă tinereţe talentele mari ale deceniului 1990-2000.
După Revoluţia din 1989 activitatea cu copiii şi juniorii a fost lăsată la coada priorităţilor, considerându-se că România fotbalistică va trăi veşnic din talentul lui Hagi, Gică Popescu, Belodedici, Dorinel Munteanu, Lupescu, Răducioiu, Ilie Dumitrescu etc. Lipsa bazelor sportive, a echipamentului sportiv, a nutriţiei şi vitaminizării corecte, a antrenorilor valoroşi şi remuneraţi corespunzător, precum şi slabul interes al conducătorilor de cluburi faţă de sectorul juvenil au condus, în timp, la dezastrul actual.
Vinovatul principal pentru acest dezastru este preşedintele FRF, veşnicul Mircea Sandu, cel care s-a înconjurat de o gloată de „yesmani” cu caracter dubios al căror singur ţel este căpătuirea din banii federaţiei proveniţi de la cluburi, de la UEFA sau de la FIFA, activitatea acestora fiind asezonată de cele mai multe ori de grătare şi şpriţuri – chiolhanuri groteşti atât de dragi „naşului” Mircea Sandu.
Blaturile, impresarii dubioşi, selecţia subiectivă făcută pe alte criterii decât cele pur fotbalistice, invazia de fotbalişti străini mediocrii au contribuit şi ele din plin la starea actuală a fotbalului românesc. Un fotbal în care pierdem acasă cu 3-0 cu Lituania, suntem spulberaţi cu 5-0 în Serbia, învingem cu greu pe teren propriu Insulele Feroe şi facem egal cu Albania după 61 de ani în care lucrul acesta nu se întâmplase, este un fotbal muribund nemaiîntâlnit în peste 90 de ani de activitate fotbalistică în România.

Dan Săraru

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button