MORALA SPORTIVĂ

OPINIA SPECTATORULUI

Am urmărit de curând evoluţia fotbaliştilor români la turneul final al Campionatului European de Fotbal Under 19. Jocul tinerilor noştri nu a strălucit, iar preşedintele FRF s-a exprimat pesimist la adresa şanselor pe care le-au avut aceştia. În acest context, mi s-a părut extrem de sugestivă o scurtă trecere în revistă a unei mentalităţi cu merite de exemplu indubitabil de adevărat spirit sportiv.
Pe peretele unui salon ce aparţine castelului Sandringham, construit în vremea regelui Eduard al VII-lea, stă scris cu litere de-o şchioapă, sub titlul „Rugăciunea copilului englez”: „Învaţă-mă Doamne să respect regulile jocului. Învaţă-mă să fiu modest şi să nu deznădăjduiesc atunci când pierd. Ajută-mă să pot primi lauda meritată fără îngâmfare. Iar dacă voia ta este ca eu să sufăr, dăruieşte-mă cu o răbdare de fier, ca să sufăr în tăcere. Învaţă-mă să înving şi dacă se poate dă-mi putere, însă dacă eu nu câştig, atunci ascultă Doamne rugăciunea: ajută-mă să port înfrângerea cu demnitate”.
Cred că v-aţi dat seama că este o transpunere strălucita a moralei sportive, cu aspect de… rugăciune ce ar putea fi adresată părinţilor, educatorilor, spectatorilor şi propriei persoane.
Dacă de fiecare dată când asistăm la o întrecere sportivă ne aducem aminte măcar o parte din textul britanic, lumea sportului ar fi, puteţi fi siguri, mai frumoasă.

• Iulian VERNESCU