Mafia pariurilor în fotbalul românesc

Trucarea meciurilor de fotbal, la intervenţia mafiei pariurilor, este un fenomen recunoscut la nivel mondial. Pe lângă nenumărate cazuri suspectate de astfel de practici, dar nedovedite, au existat şi situaţii concrete, în care implicarea mafiei a ieşit la iveală. În campionatele de fotbal din Polonia, Italia, Grecia şi Turcia aranjamentele au dus la mai multe arestări şi la scoaterea din viaţa sportivă a mai multor oameni de fotbal. În România, singura anchetă care ar atinge tangenţial fenomenul pariurilor este cea din cazul Penescu, care a fost acuzat că a pus bazele unei adevărate „caracatiţe” dezvoltate la nivelul arbitrajului românesc, cu efecte vizibile în Liga I şi a II-a de fotbal.
Fostul jucător al lui Lazio Roma, Giorgio Buffone, implicat în noul scandal privind mafia pariurilor din fotbalul italian, a declarat că a primit o propunere de a „trânti” un meci din Lega Pro pentru suma de 50.000 de euro. Mai multe partide din Italia au fost blocate de către casele de pariuri, plus câteva meciuri din Grecia, Anglia sau Scoţia. Brescia – Bologna, meci suspect de aranjament pentru gazde, cota pentru 1 scăzând de la 2.20 la 1.45! Rezultat final: 3-1. Cittadella – Varese şi Empoli – Padova au fost închise de casele de pariuri după ce s-au pus sume enorme pe rezultate de X. Ambele meciuri s-au terminat 2-2. În Grecia, au fost anunţate numele a 68 de persoane, care sunt implicate într-un scandal legat de meciurile trucate. Printre ei, se numără şi doi preşedinţi proprietari ai unor a cluburi din Super League, jucători, arbitri şi un om al legii. Cazurile sunt multe şi exemplele pot continua.
Dar să revenim pe meleagurile noastre. În România, în fiecare lună, se pariază aproximativ zece milioane de euro. O sumă impresionantă, dar care nu poate rivaliza cu banii rulaţi de către casele de pariuri europene sau asiatice. Ca un exemplu, în Asia se pariază în jur de doua miliarde de euro într-o singură zi. Cifra de afaceri a caselor de pariuri din România depăşeşte 150 de milioane de euro pe an, în condiţiile în care, în ţara noastră, „la putere” sunt totuşi casele de pariuri europene. Unul dintre fotbaliştii din Liga I a spus, sub protecţia anonimatului: „E foarte greu să demonstraţi ceva, să anchetaţi. Sunt implicate nume grele… Nu numai din fotbal. Şi se fac mai multe manevre. De pildă, dacă pariez la un meci important că echipa mea pierde, când toată lumea merge la câştig, e o cotă mare. Dacă mai am doi din echipă care intră şi ei, şi se cam ştiu cei care se bagă, facem meciul să iasă cum trebuie şi nu se prinde nimeni. Am avut o zi slabă. Bine, eu nu pariez, ha, ha, ha… Şi nu se trântesc meciuri la greu. Că bate la ochi, unul, două, pe sezon e suficient…”
Am întrebat dacă chiar jucătorii se înscriu la pariu şi se poate depista după numele lor… „Păi, ce e cineva fraier. Se face cu intermediari… Şi nu se joacă în ţară… Când se joacă în ţară e pe alte manevre… Şi conducătorii de cluburi joacă şi ei trântesc să câştige. Şi antrenorii, dar mai mult în Liga a II-a. Păi, îţi face antrenorul o echipă naşpa, te pune naşpa pe posturi, îţi dă indicaţii brambura şi pierzi la sigur… El ce riscă? Maxim îl dă afară, îşi dă demisia, dar şi-a luat la blană câteva sute de mii de euroi… Ăştia, italienii de pe la noi, practică si au practicat schema… E marfă… Apoi mai e cazul când casa de pariuri are interes, aici merge mai mult pe egaluri… Bine, hai, gata… anchetaţi şi voi…”
O altă declaraţie sună cam aşa: „Mafioţii discută cu câte cinci jucători de la două echipe care disputa meciuri diferite. Aşadar, sunt siguri pe două meciuri. Joacă în sistemul cu minimum trei partide, iar pentru a treia aleg o confruntare de tenis. Aleg tenisul pentru că aici nu poate ieşi egal. Au două rezultate sigure la fotbal şi un câştigător la tenis! Fac cota 10 din cele trei pariuri şi investesc 500.000 de euro. Pun jumătate pe cele două meciuri şi pe un tenismen, iar restul pe celălalt. Pierd calculat 250.000 de euro, dar de 2.500.000 sunt siguri.
Mafioţii nu joacă la casele de pariuri din ţara lor, să nu le falimenteze. Şi nici pe net, să nu lase urme. Pariază la începutul săptămânii, iar pe jucători îi anunţă vineri ca să nu vorbească şi să blocheze meciurile”.
Blaturile de odinioară, care au împânzit ani de zile fotbalul românesc, par să fie rămas la ora actuală doar istorie. Ele au fost însă înlocuite de meciuri trucate de către „mafia pariurilor”. Casele de pariuri au ajuns să facă legea în fotbal, ele fiind cele care stabilesc acum câştigătoarea unui meci, precum şi scorul, sau chiar marcatorii. Aşa au ajuns ca, în nenumărate cazuri, fotbaliştii din prima şi a doua divizie să parieze împotriva propriilor echipe, „trântind” apoi partidele echipelor respective. Jucătorii s-au îmbogăţit peste noapte, conduc maşini de zeci de mii sau sute de mii de euro, locuiesc în vile luxoase. Mulţi dintre ei „dau parte” la antrenori sau chiar conducătorilor de cluburi. Cazul este des întâlnit în divizia secundă. La început, chiar Mircea Sandu a protestat: „Sunt convins că în fotbalul românesc mulţi jucători pariază meciurile la case de pariuri, apoi le trântesc de comun acord cu patronii acestor case…” După declaraţia aceasta, fulminantă, s-a lăsat liniştea. Nimeni n-a anchetat nimic. Şi Mitică Dragomir s-a bătut cu pumnul în piept că rezolvă problema. Dar după ce Gamebookers a devenit sponsorul oficial al Ligii I nu s-a mai întâmplat nimic…

• Ec. Mădălin DOBRE