LOVITURA NEPERMISĂ
OPINIA SPECTATORULUI
Am amintit de multe ori despre nivelul foarte scăzut la care se află gradul de educaţie al unei părţi a publicului spectator la întâlnirile fotbalistice. Galeriile şi-au dat în petec ori de câte ori au avut ocazia, au împietat buna desfăşurare a spectacolului sportiv şi nu de puţine ori echipele de fotbal au fost nevoite să caute alte locaţii pentru jocuri, în urma suspendărilor dictate. Nimic nou sub soare, de altfel.
Un fapt petrecut de curând – mai precis la Supercupa României dintre Oţelul Galaţi şi Steaua – m-a întristat mai mult decât mă aşteptam, deşi sunt obişnuit cu multe întâmplări nefericite de genul celor amintite. Întrucât ecourile evenimentului pugilistic petrecut cu câteva zile înainte, mă refer la meciul lui Lucian Bute pentru titlul mondial, încă nu erau stinse, organizatorii s-au gândit (şi bine au făcut!) ca merituosul pugilist să dea lovitura de începere a partidei de la Piatra Neamţ, dintre Oţelul şi Steaua şi să participe apoi la festivitatea de premiere a fotbaliştilor.
Bute s-a achitat cu brio de sarcina asumată, dar… a primit o lovitură sub centură! Din partea cui, ei bine, aţi ghicit, din partea „entuziaştilor” spectatori (!?). Pe o pancartă uriaşă, expusă într-una dintre tribunele stadionului, trona o adevărată vorbă de duh neaoşă asezonată în functie de prilej: „CUM TE PRINDE, CUM TE BUTE”! M-am întrebat, de zeci de ori, dacă un sportiv exemplar cum este Lucian Bute, merită o astfel de remarcă, mai ales în acel loc şi la acea oră. Dacă, poate, la un pahar de bere, într-un birt, doi prieteni încearcă să se exteriorizeze astfel, ar fi de îngăduit, dar ceea ce s-a întâmplat pe un stadion, la un meci urmărit de mai multe milioane de telespectatori, depăşeşte limitele bunului simţ.
Degeaba sportivii români încearcă să ne aducă satisfacţii şi mari bucurii prin muncă asiduă şi multiple renunţări, degeaba mulţi tineri vor să le calce pe urme, dacă munca lor nu este apreciată în termeni de bun simţ. Educaţia nu mai este de mult o prioritate a societăţii noastre. Nu se mai pune preţ pe autocontrol, bun simţ şi fair-play, iar toţi părem neputincioşi în faţa implacabilului. Dintr-o dată, toate eforturile înaintaşilor noştri s-au dus pe râpă. Greu de crezut că se mai poate face ceva pentru a se reintra pe un făgaş normal. Păcat!
• Iulian VERNESCU
