IN MEMORIAM

Antrenorul emerit Valeriu Enăchescu a lăsat un gol imens în sufletele oamenilor de sport

În ultima zi a lunii mai, a fost condus pe ultimul drum unul din cei mai mari şlefuitori de talente şi de mari caractere, cel care a fost şi va rămâne veşnic în sufletele noastre, profesorul Valeriu Enăchescu. Născut pe 2 octombrie 1945, în comuna Topana, judeţul Olt, Valeriu Enăchescu a urmat cursurile Şcolii Generale în localitatea natală şi liceul în oraşul Piteşti. Îndrăgostit în general de sport şi în special de fotbal, el a absolvit ca şef de promoţie Institutul de Cultură Fizică şi Sport din Bacău. Paşii l-au purtat apoi ca antrenor la Chimia Rm. Vâlcea (1978-1983), FC Olt (1983-1986) şi Viitorul Drăgăşani (1986-1989).
Ulterior, s-a dedicat muncii cu copiii la CSŞ Drăgăşani (1989-1991), înfiinţând în 1991 clubul său de suflet, CSŞ Viitorul Drăgăşani. Este perioada când cunoaşte şi leagă prietenii cu unii dintre cei mai mari jucători şi antrneori de fotbal: Gicu Dobrin, Ilie Balaci, Tică Oţet, Marcel Pigulea, Tache Macri, Gică Mihali, Florin Halagian. Valeriu Enăchescu este iniţiatorul celor mai frumoase şi puternice turnee de copii şi juniori: Memorialul „Vlad Lovin”, Memorialul „Radu Copilău”, Memorialul „Constantin Stoican” şi, pentru prima oară, în Drăgăşani debutează „Gala Sportului Drăgăşănean”, sub directa sa coordonare. În paralel cu activitatea fotbalistică, din 1990 este profesor de cultură fizică medicală, la Policlinica Drăgăşani, ajutând să fie recuperaţi sute de sportivi, dar şi oameni cu probleme medicale.
În toată cariera sa, Valeriu Enăchescu aflase multe despre un domeniu mult iubit – fotbalul. A avut vremea dăruită de Cel de Sus, care l-a iubit şi inspirat în tot ceea ce a făcut în timpul vieţii. Săptămâna trecută, a plecat în lumea celor drepţi fericit că fiul său, Narcis, îl urmează întocmai cum l-au învăţat discipolii săi. Dacă a avut o însuşire pe care nu ştim cine i-a strecurat-o în minte, în suflet, aceasta a fost puterea neîntreruptă de a iubi viaţa, soţia, copilul, floarea şi semenul. Lângă toate acestea, a trăit 65 de ani, nesăturându-se de gingăşia, parfumul şi conturul lor. Toată viaţa, Valeriu Enăchescu a crezut că n-a făcut umbră fără rost pământului, iar cei care l-au cunoscut pot spune asta cu sinceritate, deschis şi spontan. El ne va auzi, pentru că în inimile noastre nu va fi departe, dar nemaiputând afla părerile şi suspinele pe care le merită.
Nu te vom uita niciodată, domnule profesor, iar de acolo, din lumea mult mai bună, să ştii că-ţi vom continua întocmai ceea ce ne-ai lăsat. Dumnezeu să te binecuvânteze!