DESPRE ANTRENORI CARE ŞTIU SĂ LUCREZE CU TINERELE TALENTE
SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII
• Cine a spus că, uneori, ADEVĂRUL DOARE, nu a greşit! Am avut ocazia să stau în preajma antrenorului Alin Artimon timp de o oră şi să-mi dau seama că am de-a face cu un om echilibrat, care spune lucrurilor pe nume.
„Avem tendinţa să supraevaluăm valoarea unor juniori”
Primul subiect atins de mine a fost acela al centrului de copii şi juniori. Dacă până mai ieri spuneam că noi, vâlcenii, suntem cei mai tari, cei mai frumoşi şi cei mai talentaţi din „ţară”, astăzi, datorită antrenorului Artimon, gândesc altfel. Nu va trebui să mai aducem în discuţie numele juniorilor care au prezentat un interes din partea presei deoarece antrenorul vâlcean mi-a dat nişte răspunsuri sincere şi destul de convingătoare (legat de acest aspect).
„Avem tendinţa să supraevaluăm valoarea unor juniori care odată ajunşi să se pregătească cu echipa mare (mai ales din vechea «gardă», adică născuţi în anii 1990-1991) au grave carenţe tehnico-tactice, ca să nu spun chiar disciplinare. Nu se lucrează suficient cu mingea la grupele de juniori, fotbaliştii nu cunosc acel «limbaj» profesionist al indicaţiilor tactice, iar fizic, ce să mai spun, nu fac faţă!”, mi s-a spus pe un ton ferm. Practic, la CSM ne-am bazat aproape tot campionatul pe juniorul Goge – care s-a văzut că vine de la Şcoala de Fotbal „Gică Popescu”. „Juniorii consideraţi de viitor pentru echipa mare au fost împrumutaţi la alte echipe şi nu se dovedesc că pot fi o soluţie viabilă, au o evoluţie ştearsă în meciurile disputate la echipele lor”, a continuat tehnicianul. De asemenea, Alin Artimon nu înţelege cum anumiţi juniori care primesc toată atenţia din partea conducerii (masă, cazare) se comportă ca nişte amatori. „Cei care nu înţeleg că fotbalul înseamnă sacrificiu, trebuie să fie îndepărtaţi urgent, altfel se cheltuiesc banii degeaba”, a completat Artimon.
Artimon încearcă să facă ceva pentru fotbalul vâlcean
Un alt subiect interesant a fost acela privind soarta unor juniori (cu adevărat talentaţi) care prezintă interes din partea unor cluburi mari. Iar întrebarea mea a sunat în felul următor: cum ar fi mai bine, să-i ţinem sau să le dăm drumul în cazul unor oferte? Răspunsul antrenorului Artimon a fost la fel de sincer şi obiectiv: „Dacă oferta este avantajoasă pentru club, ar trebuie să le dăm drumul! Copilul nu poate creşte în valoare dacă nu lucrează la parametrii cei mai înalţi, iar asta înseamnă: condiţii superioare de pregătire, antrenori bine plătiţi şi pregătiţi profesional, masă, cazare şi vitaminizare adecvată unui sportiv de performanţă”. Şi, cum zicea şeful centrului de copii şi juniori, Gabriel Mangalagiu, asta înseamnă cam 10-15 mii de euro anulat pentru un copil. De unde această sumă, când noi suntem la limita supravieţuirii?
Un adevăr crud este şi acela că antrenorul Artimon nu prea suportă oamenii duplicitari. Se uită în ochii tăi atunci când vorbeşte, nu se lasă influenţat de nicio persoană când ştie că are dreptate şi nu gândeşte precum „cotropitorii” din fotbal: „Am luat banii, după mine potopul!”. Încearcă să facă ceva pentru clubul vâlcean, să schimbe mentalităţile unor oameni care s-au învăţat să păcălească fotbalul. Doreşte să aducă un plus de valoare unor juniori (fiind de fiecare dată obiectiv în alegerea sa), acordându-le o şansă pentru a arăta ce pot în meciurile disputate în Liga a II-a.
Elevii lui Dan Zguroiu îşi confirmă valoarea
În altă ordine de idei, aş mai vrea să aduc în discuţie şi un alt aspect. Ne place sau nu, am observat că mai toţi juniorii pregătiţi de Dan Zguroiu (exemplul cel mai recent este Bogdan Vătăjelu – zis „Sarma” – care confirmă la selecţionata Under 17 a României) au capacitatea de a face faţă fotbalului de performanţă. Antrenorul de care vorbesc vinde unor cluburi importante din ţară aceşti juniori şi are parte de satisfacţii nu numai sufleteşti, ci şi materiale. Iar în timp ce Zguroiu „produce” bani şi îi reinvesteşte (în mingi, echipament, salarii), alţi antrenori consumă banii degeaba (ai contribuabililor) şi se chinuiesc cu două-trei mingi, şi alea prăpădite!
P.S.: Nişte „prieteni adevăraţi” mi-au recomandat să o las mai moale cu aceste dezbateri privind soarta copiilor şi juniorilor. Le răspund doar atât: „Iubesc fotbalul (juvenil) şi asta îmi ocupă tot timpul!”.
Dănuţ OMEAG
