De la gimnastică, la fotbal, apoi paramedic, pompier, profesor de chitară, soţul unei soprane de mare succes şi… viitor arbitru
Există jucători în fotbalul judeţean care ascund poveşti de viaţă desprinse din romane. Cunoscându-i pe teren, nu ai zice niciodată că ar putea fi sursă de inspiraţie pentru scenariul unui film. Sunt multe exemple în acest sens, însă cel mai elocvent pare să fie al lui Tibi Ninciuleanu, care evoluează, în prezent, în eşalonul de elită judeţean, pentru echipa Oltul Ioneşti. Tibi şi-a luat viaţa în piept de mic copil. A plecat de undeva din sudul judeţului, din comuna Lăcusteni. În şcoala primară, a cunoscut o fată, care locuia la doar 3 kilometri distanţă de el. Este vorba despre Camelia Clavac. La momentul respectiv, numele nu spunea nimic. Tibi era în clasa I, iar ea, în clasa a III-a. Făceau cursuri împreună, că aşa era pe atunci, clasele se comasau în mediul rural. Diferenţa de vârstă dintre cei doi e de un an şi jumătate. Ea e născută în 1973, iar el în 1974. Prietenia din copilărie nu a durat prea mult. Paşii i-au dus pe drumuri diferite. Amândoi au mers să-şi continue studiile la Craiova, dar deşi erau atât de aproape, în adolescenţă nu au avut ocazia să se intersecteze. Camelia a urmat Şcoala de Muzică, iar Tibi a fost, timp de şapte ani… gimnast! Apoi s-a axat pe fotbal. A jucat până la nivelul Diviziei B, la Electroputere Craiova. Camelia a realizat poate mai mult decât a visat vreodată. A început mai întâi să cânte la instrumente, apoi şi-a pus în valoare vocea. A mers pe muzică clasică, devenind o mare soprană a României. A ajuns pe marile scene ale lumii, talentul şi vocea inegalabilă fiindu-i apreciate de mii, poate chiar milioane de iubitori ai genului din Europa şi de pe toată planeta. Şi-a continuat studiile la Iaşi, apoi a primit o bursă în Italia. A devenit un bun naţional.
În anul 2000, la câteva luni după eclipsa totală de soare, Tibi Ninciuleanu a ajuns în Rm. Vâlcea. A lăsat Divizia B, pentru o ofertă mai bună, venită de la Divizia D, de la Rarora Rm. Vâlcea. Şi Camelia Clavac a decis, cam în aceeaşi perioadă, să se stabilească la poalele Capelei. După mai bine de 20 de ani, Tibi şi Camelia s-au revăzut. De la un schimb de numere de telefon, la o cafea, şi-au dat seama că au multe lucruri în comun, idealuri asemănătoare, astfel că au legat o prietenie trainică. A durat un an şi opt luni până când au decis să-şi unească destinele.
Familia Ninciuleanu-Clavac s-a mărit în urmă cu şase ani
Cum se pot înţelege o soprană şi un fotbalist? Simplu! ”Muzica cu sportul se îmbină perfect. Este vorba despre seriozitate, de antrenament, respect. Sunt foarte multe principii după care ne ghidăm. Pregătirea e aceeaşi, doar domeniul e diferit. Se poate spune că sunt domenii atât de diferite, dar totodată foarte apropiate”, a explicat Tibi Ninciuleanu. Ce nu ştiu mulţi este că Tibi a urmat două facultăţi. A făcut mai întâi Educaţie Fizică şi Sport. Îşi dorea să devină profesor, dar a ajuns… pompier.
”După episodul Rarora, am mai jucat la CSM, formaţie alături de care am promovat în Divizia B. Au mai fost şi alte experienţe de-a lungul anilor. La 32 de ani, însă, am renunţat la fotbalul de performanţă. Am vrut să intru în învăţământ, dar atunci un profesor avea patru milioane şi jumătate de lei salariu. La Pompieri, era triplu. Căutam, ca toată lumea, ceva care să îmi asigure un venit mai bun. M-am dus la examen şi am intrat pe post la ISU. Tot după 30 de ani, am urmat şi a doua facultate. Am făcut chitară clasică. De anul trecut sunt şi profesor la Liceul de Artă, dar cu jumătate de normă, pentru că nu-mi permite programul mai mult. Predau chitară clasică. Muzica e o pasiune. Nu doar predau. Cânt şi eu. Am câteva piese pe Youtube. Ori fac eu versurile şi le pun pe o linie melodică, ori găsesc diverse poezii, care îmi plac şi tot la fel, le pun pe anumite acorduri muzicale. Până acum, nu m-am lăudat cu pasiunea mea, dar am văzut că e apreciat ceea ce postez. Artista, în casă, rămâne Camelia. Se bucură de apreciere la un alt nivel. Cântă pe marile scene ale lumii, alături de artişti consacraţi, iar, în plus, este şi profesor universitar la Piteşti. De şase ani, ne bucură viaţa şi Luca. El a împlinit şapte anişori săptămâna trecută. E un dar pe care ni l-a oferit Dumnezeu, e centrul universului nostru. Duminică, l-am sărbătorit atât pe el, cât şi pe Camelia. Ambii au nume de floare. Pe Luca îl mai cheamă şi Narcis. E în clasa 0. De anul acesta, a început şi el să studieze muzica. Face vioară, cu mama lui. Şi ea a început la fel, cu vioara. Deocamdată, nu avem o piesă împreună. Ne-am dori, ca pe viitor, să se întâmple acest lucru şi să urcăm toţi trei pe aceeaşi scenă”, a dezvăluit Tibi Ninciuleanu.
De la descarcerare… la arbitraj, un singur pas
Jucătorul echipei Oltul Ioneşti a făcut şi şcoala postliceală de asistenţi medicali. A intrat al doilea, pe locurile de la buget, fără taxă, cu media 9,74. Cursurile l-au ajutat la ISU. E paramedic, dar şi pompier. ”La Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă suntem specializaţi o lună pe descarcerare, o lună pe stingere focuri, o lună pe SMURD. Pentru că am făcut şi acea şcoală de asistenţi medicali, eu merg mai mult pe SMURD. E o meserie pe care nu ştiu dacă aş mai da-o pe orice altceva. În momentul în care te întorci de la o intervenţie şi oamenii te privesc ca pe un salvator, e o senzaţie care nu poate fi descrisă în cuvinte. Mulţumirea aceasta contează enorm de mult. Am trecut prin situaţii extreme, când era să sărim cu buteliile în aer sau să intervenim contra-cronometru pentru a salva persoane prinse între fiarele maşinilor. A fost greu, dar toate misiunile m-au călit, m-au educat, m-au transformat într-un alt om. Acum, cu pandemia de Coronavirus, e şi mai dificil la locul de muncă. Sunt măsuri mai drastice, suntem mult mai prevăzători. Şi programul e diferit. Am lucrat şapte zile non-stop. Programul se modifică mereu, în funcţie de necesităţi. Am lipsit de ziua copilului, dar asta e situaţia şi trebuie să o acceptăm, dacă ne-am ales să mergem pe acest drum”, a mai precizat Tibi Ninciuleanu.
