Cât de departe s-a ajuns cu jaful: un aviz de subtraversare de la CNAIR, pentru gaze, peste 900 de euro!

În ultimele decenii, de când cu privatizarea Distrigaz, a CEZ sau a altor companii, cu aşa-zişi investitori „strategici” din Vest, în România, s-au creat tot felul de bariere şi artificii menite să restricţioneze accesul populaţiei la gaze sau energie ori care să-i oblige pe oameni să scoată din buzunare sume exobitante pentru a se conecta la reţele. În acest joc murdar, încurajat de reprezentanţii statului român, au intrat şi foarte multe instituţii publice.

Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere este una dintre acestea. Foarte mulţi oameni care locuiesc la Bujoreni ne-au semnalat faptul că, pentru un banal aviz de subtraversare a DN 7, plătesc peste 900 de euro, iar cei de la Drumuri nu le permit să execute o singură lucrare de acest tip pentru mai multe gospodării. Motivul este unul evident: toată lumea să fie băgată la plată, iar CNAIR să încaseze cât mai mulţi bani… degeaba! Primarul localităţii, Gheorghe Gîngu, le dă dreptate oamenilor şi consideră că ceea ce se întâmplă este o hoţie. Nu de puţine ori, reprezentantul comunităţii de la Bujoreni a intrat în conflict cu Distrigaz şi CEZ pentru a le forţa să racordeze gospodăriile oamenilor şi să elimine artificiile pe care le folosesc pentru a-i jecmăni. Ne referim la birocraţia excesivă, dar şi la proiecte şi lucrările propriu-zise, care se scumpesc de la o zi la alta şi se fac doar cu „sateliţii” acestor companii, pentru ca o concurenţă reală să nu existe. Nu de puţine ori, compania Distrigaz Sud, care operează în zona noastră, a încercat să se disculpe spunând că poate lua de pe umerii viitorilor clienţi povara subraversărilor, dar asta înseamnă ca oamenii să aştepte până când sunt programate astfel de investiţii în zona lor. Altfel spus, trebuie să aştepte ani sau să facă totul pe banii lor, aşa cum şi statul român a făcut, iar Distrigaz-ul a profitat şi a valorificat investiţiile altora. Aşa se face că, în România, aceste companii au ajuns să câştige sume colosale prin aceste mecanisme, avizele fiind vârful iceberg-ului. Discutăm de milioane şi zeci de milioane de euro plătite de bieţii români. Instituţiile statului nu numai că nu-i ajută, dar îi şi încurcă de cele mai multe ori. Sigur, nu este singura cale sau prima oară când statul român este părtaş la o hoţie îndreptată împotriva propriilor săi cetăţeni. Nu mai departe de lunile trecute, aveam un alt exemplu: „tolerarea” pe piaţa asigurărilor a companiei City Insurance. Statul român cheltuieşte sume colosale cu existenţa unor instituţii a căror menire este aceea de a nu permite firmelor să vândă produse speculative sau fără acoperire. Ei bine, toate aceste instituţii ştiau de foarte multă vreme despre problemele şi măgăriile de la City Insurance, dar nu au reacţionat – probabil din cauza şpăgilor. Din acest motiv, în ultimii ani, mii de români care au suferit daune provocate de asiguraţi la City Insurance au fost nevoiţi să suporte din propriul buzunar cheltuielile cu reparaţiile, fără ca asigurătorul să aibă vreo apăsare. Nu, cei de la City Insurance, ca şi francezii de la Distrigaz sau cehii de la CEZ, au venit în România cu o mapă, cu o filă CEC care valora nimic comparativ cu ceea ce aveau să stoarcă de aici, au dat tunuri pe bandă rulantă, au externalizat tot profitul, iar România a rămas cu decontarea pagubelor. Pentru că tot vorbeam de Bujoreni şi de avizele absurde, se cuvine să amintim şi de o întâmplare de acum mult timp, când încă era primar Alexandru Roşu. De curând, minţile creţe de la Inspectoratul de Stat în Construcţii s-au gândit că plata unui aviz din 2014 nu s-a calculat prea bine şi că s-a greşit cu câţiva lei. Deşi acest calcul era responsabilitatea lor şi firesc ar fi fost, în cazul unei erori, să se trezească mai devreme, băieţii de la ISC au dus prostia la un alt nivel. Aşa că, după aproape 8 ani în care au dormit, pun Primăria Bujoreni să plătească penalităţi de câteva sute de milioane. Aşa ceva…   (va urma)