Artele marţiale, altfel

Evantaiul lui Han Ming

Într-un orăşel din nordul Indiei, trăia un tânăr numit Han Ming, care crescuse învăţând arta sabiei de la tatăl său. Acesta era de origine din China, dar se stabilise în India şi era un maestru al artelor marţiale. De aceea, la instruit pe Han, singurul său fiu, care, la vârsta de doar 12 ani, a devenit un bun cunoscător al tehnicilor cu sabia şi cu mâinile goale. Fiind tânăr şi aventuros, Ming a început să călătorească pentru a îşi verifica tehnica luptând cu oponenţi formidabili. Neînvins în patria lui, a decis să meargă în China, pentru a îi întâlni pe adevăraţii maeştri, despre care auzise de la tatăl său. După ce şi-a luat rămas bun de la părinţi, a pornit prin munţi către China. Pe drum, şi-a încrucişat sabia cu mulţi spadasini celebri, pe care i-a învins. Perioada în care şi-a verificat îndemânarea, a atras atenţia asupra lui Han. Acesta începuse să descopere că atunci când intră în sate, faima sa îl precede. După 10 ani în care nu a fost învins şi în care a făcut să curgă mult sânge, Han a ajuns la concluzia că trebuie să reflecteze la ceea ce va face mai departe. Simţindu-se obosit să-şi tot încerce spada, s-a retras în munţi să mediteze. Acolo, şi-a dat seama că trebuie să se însoare şi să se aşeze la casa lui. S-a căsătorit cu o chinezoaică şi în scurt timp a avut un fiu, pe care l-a învăţat tot ce ştia despre lupta cu mâinile goale şi cu spada, exact cum făcuse şi tatăl său cu ani în urmă. Din nefericire, fiul lui Han era din firea lui violent, fapt ce a dus la moartea multor oameni care-l înfruntaseră, dar şi a multor nevinovaţi. Moştenise priceperea tatălui său, dar nu modestia şi respectul lui pentru oameni şi viaţă. Aşa că, a ucide devenise o plăcere pentru fiul lui Han. De aceea, Ming s-a gândit să-i de-a fiului o lecţie în public şi l-a provocat la luptă. Spre dezamăgirea maestrului, fiul învăţase toate trucurile prin care tatăl său ar fi putut învinge. Lupta a durat mult timp, iar tot ce a putut obţine Han, a fost un egal. În loc să-l umilească şi să-l determine să nu mai facă rău oamenilor nevinovaţi, acel duel l-a transformat pe fiu într-o persoană şi mai arogantă. Han Ming a decis că are nevoie de o perioadă de meditaţie şi s-a retras în munţi, pentru a medita la cum îl poate opri pe fiul său. Era în miezul verii şi muştele, care erau peste tot, îl sâcâiau pe maestru. De aceea, şi-a făcut un evantai cu care să ţină muştele departe. A stat, meditând zi după zi şi izgonind continuu muştele. După un timp, a observat că nu poate goni aceste insecte sâcâitoare decât cu mişcări foarte rapide ale mâinii. Vremea a trecut, iar peste Muntele de Jad, unde se refugiase, au început să cadă fulgi de zăpadă. Atunci, Han a construit un evantai de oţel, uşor de mânuit în luptă. Acum că avea instrumentul, a început să înveţe teoria şi practica folosirii unei asemenea arme. A pus la punct şapte tehnici pentru pararea loviturilor unei spade. După aceea, a mers mai departe şi a descoperit o cale pentru folosirea evantaiului în lupta de aproape şi pentru lovirea punctelor sensibile ale corpului. Principiul de bază era că dacă te apropiai prea mult de adversar, lama lungă a sabiei nu mai folosea la nimic. După ce-au anunţat un meci revanşă, Han şi fiul său s-au înfruntat în duel în piaţa publică. De această dată, Han a parat orice mişcare a tânărului cu tehnicile învăţate pe munte. Utilizând un model complicat de înaintare, a reuşit să treacă de garda fiului său şi să-i atingă un nerv. Spada a picat din mâna tânărului, care a trebuit să se declare învins. A folosit doar şase din cele şapte tehnici învăţate, ultima fiind o lovitură pe un nerv care aducea moartea instantanee. A fost mulţumit că nu a trebuit să recurgă la ea împotriva fiului său. Cu toate acestea, povestea nu are un final fericit. Fiul, în loc să se umilească, a devenit şi mai agresiv, ucigând şi mai mulţi oameni. Han, care dorea ca stilul lui să nu dispară, şi-a luat un elev, pe care l-a învăţat tot ce ştia, pentru ca după moartea sa, elevul să intervină ori de câte ori fiul ar fi făcut rău altor oameni. Din nefericire, al şaptelea procedeu tehnic a dispărut odată cu moartea lui Han Ming. El nu a vrut să-l înveţe pe elev acest procedeu, de teamă că l-ar putea folosi împotriva fiului său.

Dorin Caşmir