La Vâlcea, posturile de pompieri costă între 1.000 şi 3.000 de euro

• cât or costa la Constanţa?

Chestiunea cu concursul pentru servanţi de la Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă are aromă de DNA şi implică o corupţie de 1.000 până 3.000 unităţi pe scara euro. Potrivit unora dintre concurenţi, cele mai mari măgării s-au făcut la probele sportive, unde s-a umblat la cronometru în favoarea celor care au umblat cu şpagasteriletul la birourile şi etajele potrivite. Au existat însă şi câteva cazuri în care nu s-a dat şpagă şi unde admiterea s-a făcut în baza telefoanelor de sus. Chiar şi un parlamentar vâlcean a chemat la biroul său, la sfârşitul lunii iulie, un membru al comisiei, cerându-i să-i angajeze câţiva băieţi, lucru de altfel pe cale să se întâmple. Un reprezentant al redacţiei noastre a fost pe fază, i-a surprins pe cei doi negociind, şi este pregătit oricând să dea detalii instituţiilor abilitate.

Ce nu am înţeles însă din josnica afacere „Angajări la pompieri” a fost refuzul inspectorului şef de a primi contestaţiile celor descalificaţi pe nedrept cel mai probabil în favoarea candidaţilor mai groşi la portofele. Mai marii IJSU Vâlcea şi-au motivat refuzul spunând că regula a fost ca pentru proba sportivă să nu se accepte contestaţii, deşi mulţi dintre participanţi vorbeau pe la colţuri că aici se aşteaptă la cele mai mari „surprize”. Iată, de exemplu, ce ne-a mărturisit unul dintre candidaţii la postul de servant: „Am dorit să contest rezultatul evaluării făcută de comisia de examinare la proba – trecerea peste bârnă, pe care am susţinut-o azi, 9 august 2007, în cadrul concursului pentru ocuparea postului de servant. Dar cererea nu mi-a fost acceptată. Reprezentanţii instituţiei mi-au adus la cunoştinţă că pentru proba sportivă nu se admit contestaţii, dar totuşi, aveam destule motive să fac acest lucru. Consider că evaluarea mea, dar şi a altora, nu s-a făcut corect, în timp ce alţi candidaţi, mai slab pregătiţi, au fost punctaţi mai bine. Mai mult decât atât, unii dintre candidaţi se lăudau că au dat diverse sume de bani pentru a nu fii descalificaţi. Sumele vehiculate erau cuprinse între 1.000 euro şi 3.000 euro. Aceiaşi candidaţi îmi spuneam că sunt şanse reale ca alţii, care nu au dat şpagă, să fie „furaţi” la cronometru pentru ca ei să se califice pentru probele următoare. De exemplu, unii dintre candidaţii care au susţinut înaintea mea proba mai sus amintită au căzut de pe bârnă, s-au ridicat cu greu, şi, culmea!, au scos un timp considerat „bun” de comisie. Dar cum au scos ei sub 10 secunde, când 4 le-au pierdut doar până s-au ridicat? Ceea ce s-a întâmplat la acest concurs pute zdravăn. Am toate motivele să cred că nu s-a derulat după criterii corecte şi doream să solicit ca, prin mijloacele de care dispun, autorităţile să ia măsurile ce se impun. Nu s-a putut, aşa că am apelat la dumneavoastră în speranţa că cineva va auzi acest semnal. Am văzut la intrarea în Inspectorat un afiş cu un mesaj ce se combătea corupţia. Şefii instituţiei ar trebui să-l arunce sau poate că nu ar fi rău ca tocmai şefii instituţiei să fie aruncaţi!”.