De ce nu si Vâlcea?
Urziceni, Oneşti, Mediaş, Piatra Neamţ, Târgu Jiu. Oraşe care spun prea puţin sau nimic, dar care au avut sau au echipe în Liga I. Termene de comparaţie, etaloane pentru Vâlcea, un oraş cu tradiţie în fotbal. Îmi vine greu să accept ascensiunea Unirii Urziceni sau apariţiile meteorice ale lui Gaz Metan Mediaş în prima divizie, în timp ce Zăvoiul se zbate ciclic să menţină o echipă în Divizia B.
De la Bucureşti, Vâlcea nu există decât prin handbal. Ceea ce nu e puţin, ţinând cont de performanţele Olchimului, dar nu este suficient. Suporterii vechi trăiesc cu amintirea Chimiei şi a Universităţii Craiova, cei tineri, în lipsă de modele, respiră mirajul Stelei, fapt îngrijorător pentru o identitate regională atât de puternică precum cea oltenească.
Este adevărat, la Vâlcea au fost convulsii, s-au desfiinţat echipe, au fost arestaţi patroni, chiar şi primari, dar fotbalul, poate surprinzător, merge pe drumul cel bun. Există bani, există răbdare, deci avem un punct de plecare. Şi un potenţial imens din partea suporterilor, care vor umple tribunele – cum au mai făcut-o – dacă CSM va intra în lupta promovării cu şanse reale.
Paradoxul acestei zone este că a dat, probabil, cele mai mari personalităţi din conducerea fotbalului românesc actual – Dumitru Dragomir, Ion Crăciunescu, Gheorghe Constantin – însă nici unul nu s-a implicat vreodată în fotbalul din Vâlcea. Probabil că nici n-or să facă, însă Vâlcea se poate ridica şi singură. Până la urmă, cu ce sunt mai presus Piatra Neamţ sau Urziceni? De ce nu şi Vâlcea?
George PĂUNESCU-editorialist PROSPORT
