Muri, Muri, Muri, lasa-ne…
Două goluri marcate, un penalti apărat de Pampea şi, ceea ce e poate cel mai important lucru, trei puncte aduse din Ardeal, acesta ar fi tabloul general al jocului pe care „municipalii” l-au făcut sâmbătă la Dej. Şi încă un lucru care trebuie luat în calcul în sens pozitiv. Cu acest rezultat bun obţinut la Dej, CSM-ul a venit la –1 în clasamentul adevărului. Sigur că răutăcioşi sunt peste tot. Sigur că, din invidie şi rea voinţă se va spune că CSM-ul a bătut o echipă slabă, că bla bla bla şi bla bla bla. În astfel de situaţii suntem campioni, de ce să nu recunoaştem. Însă, hai să vedem şi ce au făcut băieţii lui Pană şi cu echipele aflate în fruntea clasamentului. Pe lână cei de la Caracal, echipă care ne cam bate pe unde apucă, de parcă şi noi am făcut un complex legat de această grupare, „municipalii” au scos un egal la Cluj (şi spuneţi-mi cine a mă reuşi aşa ceva acasă la liderul seriei) şi au bătut Dacia Mioveni, e adevărat, în Zăvoi.
Seria asta e o serie imprevizibilă. Deşi se pare că cei de la Cluj s-au desprins în câştigători, nimic nu e „bătut în cuie”. Nimic nu e sigur pentru că fiecare echipă poate produce la un moment dat surpriza. Vă mai amintiţi, de exemplu, de FC Târgovişte. Gruparea la care a plecat cei pe care colegii mei l-au „jelit” de parcă l-ar fi pierdut pe Ronaldinio, dar e vorba de Raicu, deci gruparea dâmboviţeană a „spart avioane” în prima parte a campionatului. Uşor-uşor echipa s-a dezumflat, acum aceasta fiind una de pluton. Acum, în centrul atenţiei a trecut gruparea din Valea Jiului, Minerul Lupeni, un fel de Liberty Salonta de anul trecut. O echipă mică, ce nu a fost luată în seamă de celelalte competitoare şi care s-a trezit la final promovată în „A”.
Revenind la CSM, mă bucur pentru Pană. Totdeauna am spus asta şi cred că prin aceste rezultate bucureşteanul le dă peste nas celor care l-au contestat şi adesea l-au luat la „bambilici”. Dacă ar fi să fiu răutăcios, dimpotrivă, ar trebui să-i bag „strâmbe” destul de multe. Având în vedere afinitatea mea pentru Steaua, afinitate pe care o recunosc de fiecare dată, pe de o parte, şi trecutul lui Pană de „câine roşu”, pe de altă parte. Profesionalismul dictează, însă, şi aşa cum mi se pare corect, acesta trebuie să rămână principalul criteriu de evaluare a calităţilor unui tehnician. Mai mult, chiar, eu cred că la lotul pe care l-a avut şi-l are la dispoziţie, Pană e obligat să facă multe improvizaţii. Sigur, veţi spune că asta-i meseria lui şi că e plătit pentru ceea ce face. Şi asta e adevărat. Dar uneori trebuie să ai şi materie primă pentru a face ceva bun. Că, sigur, la „spoieli” suntem cu toţii „campioni”.
Aşa cum, vorba ceea, la fotbal şi la politică se pricepe toată lumea. Dar, când eşti acolo, pe bancă, atunci când ai la dispoziţie un lot şi cu acesta trebuie să „defilezi”#, deşi ţi-ai dori să ai şi tu un Ronaldinio în teren, atunci nu ştiu cum o mai scoţi la capăt. Apropo., uite că echipa joacă, şi are chiar rezultate, şi fără vedeta care se crede para-zmeu, acel cvasi-necunoscut până mai ieri, Murineanu. A văzut băiatul că a început să fie apreciat de public,. A văzut că e cerut în teren şi a început să facă fiţe. Însă, de fiţoşi din ăştia chiar că nu era nevoie în Zăvoi. Aşa că domnule Muri, lasă-se. Că nu a început şi nici nu s-a terminat fotbalul din Vâlcea cu de-i ca tine.
Ionel GEREA
