Încetati aceasta mascarada
Opinie sub panou
Sincer să fiu, n-aş fi vrut să scriu despre asta acum. Nici acum şi nici altă dată. Mai ales pentru faptul că eu am un respect deosebit pentru doi oameni. E vorba de doi oameni care au făcut enorm de mult pentru sport, pentru baschet în mod deosebit. Familia Doru şi Magda Moise. Totdeauna am avut şi am cuvinte le laudă, nici nu poţi vorbi de altfel, decât la superlativ despre cei doi.
Am crezut la început că e o glumă. Nu ştiu ce a fost între puştiul ăsta, Andrei Moise, şi colegii mei. Nici nu ştiu dacă a existat vreun conflict. Poate unul creat şi alimentat artificial, pe nemerit de Andrei. Cine e Andrei? Un copil care se crede buricul pământului. De când sunt eu în presă, şi pot spune că am ceva ani de ziaristică, aproape câţi ani are el per total, n-am mai văzut o asemenea impertinenţă ca cea a băiatului acesta. Întâmplător sau nu, Andrei Moise, fiul celor doi, stă la calculator în timpul meciurilor de baschet. Atât la fete cât şi la băieţi. Ei, imaginaţi-vă că băiatul acesta care adesea „sare calul” îmi spune zilele trecute să nu mai trec prin faţa mesei oficiale şi nici să-l rog (aşa cum făceam de obicei) să-mi dea o foaie de joc la finalul meciului. Mai mult, cu un tupeu fantastic s-a găsit să mă ameninţe că dacă nu plec va chema jandarmii! Măi, băiatule, nu te-ai gândit să-ţi iei şi gardă de corp?! La cât de important te dai, nici că ţi-ar strica.
Ceea ce păţim noi, cei care, în opinia acestui puşti care-şi arogă nişte merite doar pentru că momentan stă acolo, nu e de ieri, de azi. Cu o nesimţire care depăşeşte limita bunului simţ, băiatul acesta înţelege să dea acele foi doar cui vrea el. Culmea e alta, şi asta e chiar de neînţeles.
A fost acel turneu amical de baschet băieţi înainte de startul sezonului. S-a întâmplat acelaşi lucru. Copilul acesta a dat foi de joc doar la cine a vrut el. Mai mult, la ultimul meci, când nu mai era la calculator, a tras unitatea din priză tocmai pentru ca băiatul care era acolo să nu ne dea acea foaie. Foaia, să ştiţi, are importanţa ei. Şi ne ajută pe noi, ziariştii, să facem un comentariu mai amplu despre joc pentru că acolo sunt trecute punctele marcate de fiecare jucător, procentajul reuşitelor şi celelalte date tehnice.
Ceea ce nu înţeleg eu e un singur lucru. Chiar nimeni nu are ce să-i facă acestui băiat?! L-am atenţionat şi pe domnul Marius Iancu, preşedintele de la BC Rm. Vâlcea, despre faptul că nu ni se dă şi nouă acea foaie. Nu după fiecare sfert, dar măcar la final. Nimic! Am vorbit şi cu antrenorul Cristi Achim şi tot degeaba. La fete, ce să mai vorbesc! Cred că i-am zis domnului Dorin Vlad de m-am săturat eu! Dom’ne, dar băiatul acesta chiar nu ascultă de nimeni?! A ajuns un puşti ca ăsta să facă regulile la un meci de primă ligă în baschet?! Şi asta pentru ce? Doar pentru a se răzbuna el aiurea pe X sau Y?
Domnilor, felul cum suntem trataţi noi, cei care facem presă de ani buni, de un astfel de copil (între noi fie vorba, băiatul meu e cam de vârsta lui) nu e o glumă. Personal m-am săturat de un asemenea tratament. De aceea ader şi eu la propunerea venită de la cineva de a nu mai scrie despre baschet, fie el masculin sau feminin, decât după ce se rezolvă această problemă. Pentru că domnilor Marius Iancu şi Dorin Vlad, nu ştiu dacă dumneavoastră vă va fi bine văzând că sunteţi sictiriţi şi trataţi într-un asemenea mod, un fel de bătaie de joc, de un puşti care are privilegiul de a fi băiatul unei mari familii de oameni integri. Trebuie să înceteze această mascaradă!
– Ionel GEREA
