Acasă Editorial Domnule Tadici, suntem si noi pe aici…

Domnule Tadici, suntem si noi pe aici…

85
0

Domnule Tadici, suntem şi noi pe aici…

Clubul Oltchim, dovedind încă o dată, dacă mai era nevoie, profesionalism total, a organizat ireproşabil turneul internaţional „Memorialul Constantin Stănculescu”. Dincolo de răutăţile unora, care acuzau valoarea scăzută a grupărilor de afară chemate la competiţie, să nu uităm că Buducnost Pogorica este deţinătoarea en-titre a Cupei Cupelor, după ce au câştigat finala cu echipa celor trei românce, Brădeanu, Gogârlă şi Lazer, Gyor. Iar Naisa Nis este o formaţie de top din Croaţia. Una peste alta, am văzut la lucru echipa de „galactice” a Vâlcii. Am mai văzut o finală între două grupări „chimiste” care jucau de parcă ar fi fost o finală de cupe europene. Foarte bine, mai ales că jucând pentru Oltchim B, majoritatea handbalistelor care au rămas din fostul lot au vrut să arate că au totuşi valoare pentru pretenţiile de azi ale clubului.

Ceva s-a întâmplat după aceea. Fără a mă considera o victimă, spun că mă doare gestul pe care profesorul Tadici l-a făcut faţă de mine. La final, l-am rugat pe ex-zălăuan să ne dea o scurtă declaraţie filmată vizavi de competiţia ce tocmai se încheiase. Bineînţeles că domnul Tadici, în primă fază a acceptat, m-a trimis să găsesc un loc unde să facem interviul, cu promisiunea că vine imediat. A trecut cinci minute, zece, un sfert de oră, domnul Tadici nicăieri. L-am sunat ulterior pe profesorul Berbecaru şi i-am spus despre situaţia în cauză. Am aflat cu surprindere că domnul Tadici ajunsese pe la cimitir să depună o coroană la mormântul celui comemorat cu ocazia turneului! Nimic rău în asta. Însă pe toată durata turneului am observat, şi eu, şi colegii din presa locală, o mai mare deschidere a domnului Tadici vizavi de cei doi reprezentanţi ai presei centrale, faţă de care a fost tot timpul amabil. De aceea cred acum că domnul Tadici e fals. Vrea să se folosească de noi, „amărâţii” ăştia de aici, din presa locală, să ajungă la inimile publicului. În fond, însă, cred că domnul Tadici ne persiflează şi ne consideră precum nişte marionete pe care crede dânsul că le poate manipula în numele respectului pe care toţi îl avem faţă de Clubul Oltchim.

Probabil că bazat pe ideea că ceea ce scriu cei de la presa centrală e citit de sute de oameni, iar ceea ce scriem noi aici, pe plan local, se citeşte de mult mai puţină lume, domnul Tadici îşi permite să ne persifleze şi să ne conducă după bunul său plac. Ceea ce, cel puţin în cazul meu, nu e cazul. A nu se înţelege că prin acest articol vreau să denigrez conducerea Clubului Oltchim. Atâta timp cât a fost onest (vreau să spun că se oprea şi vorbea cu noi şi pe timp de ploaie!), l-am respectat pe profesorul Bădulescu, un adevărat pedagog, din acest punct de vedere, al relaţiei deschise cu presa. Îl respect pentru ceea ce face pentru sport, pentru handbal, pe domnul Gavrilescu. La fel şi în cazul domnilor Petre Berbecaru sau Andrei Luca. Jucătoarele au şi ele meritul lor pentru ceea ce fac în teren. Cu siguranţă că, totuşi, ca profesionist, în scurt timp se vor vedea şi roadele muncii profesorului Tadici la Vâlcea. Va trebui, însă, ca dânsul să ne privească şi pe noi cu aceiaşi ochi precum cei din presa centrală. Că, de bine, de rău, noi suntem aici mai mult timp decât cei din Capitală. Iar noi nu merităm umilinţa de a fi trataţi, ca în cazul meu, precum un sclav care se plimbă (a se citi – se târă) după stăpân în speranţa că primeşte un codru de pâine.

Ionel GEREA