Si totusi, e prea frumos…
O adevărată lecţie despre felul cum trebuie să se prezinte un club profesionist a însemnat festivitatea de prezentare a Clubului Sportiv Oltchim duminică după-amiază. Încă o dată oamenii din stafful administrativ al clubului au dovedit tact. Spunea profesorul Tadici la conferinţa de presă dinaintea acestui turneu de ce s-a decis ca el să se desfăşoare duminică, luni şi marţi. E foarte adevărat că în această perioadă foarte mulţi râmniceni pleacă la sfârşit de săptămână la ţară. Luni şi marţi, însă, ei sunt în oraş, iar orele de disputare a turneului, vorbind aici de orele de după amiază, sunt rezonabile, astfel că omul poate veni ca pentru o destindere la sală să vadă acest spectacol, regal handbalistic.
Avem echipă. Spunea cineva de curând că abia acum, după ani buni, Oltchim joacă handbal. Pentru că până acum, sezonul trecut la Vâlcea se juca orice altceva numai handbal parcă prea puţin. E o adevărată încântare să vezi echipa asta la lucru. Din nou, Vâlcea are nume. Din nou, Vâlcea are valoare. Dacă ar fi să luăm şi să analizăm individual echipa, nu ar mai fi nimic de spus. Pentru că, de fapt, în afară de patru jucătoare de afară Oltchim se confundă acum cu Naţionala. Cele patru ar fi Gogârlă, Brădeanu, Lazer, toate trei la Gyor, grupare ce a jucat anul trecut finala Cupei Cupelor, şi cea care întâmplător s-a aflat în lotul echipei care a luat anul trecut Liga Campionilor, Viborg. După ce s-a bătut atâta timp cu urşii prin Groenlanda, jucătoarea care a evoluat pentru România cât de cât la meciul cu Franţa, la Mondialele din Rusia, după care a intrat într-o vacanţă forţată şi cam lungă, e forţată oarecum, ca prezenţă, la prima reprezentativă a ţării. Dar asta e o altă poveste. Poate cândva Tadici îşi va da seama în scurt timp că sunt cel puţin două jucătoare pe postul ei mult mai valoroase, jucătoare care merită să îmbrace tricoul României.
Revenind la Oltchimul de azi, e o încântare să vezi echipa asta la lucru. E o adevărată plăcere să vezi felul cum înţeleg adevăratele profesioniste să-şi facă treaba pentru care sunt plătite. Steluţa Luca rămâne o jucătoare de excepţie. Luminiţa Dinu poate câştiga de una singură un meci, Valentina Ardean parcă are arcuri în picioare, iar Raluca Maier joacă parcă de când lumea la Oltchim. Îmbucurătoare este revenirea Narcisei Lecuşan. O determinare excelentă a jucătoarei venită în vară de la Alborg, dar mai ales acea schemă cu Lecuşan care simulează că trage la poartă din săritură şi pasează inteligent la Gâlcă, o schemă care a ieşit excelent cu finalizări în gol a acestui pivot care ştie să stea, unde să stea şi ce să facă cu mingea atunci când o primeşte.
Va fi foarte greu pentru Tadici să ţină în frâu o asemenea echipă. Dar are capacitatea s-o facă, a demonstrat la echipa naţională. Acum se poate vorbi la Vâlcea de o echipă de galactice. O echipă de vis, o echipă care, teoretic,. Ar trebui să treacă, totuşi, ca prin brânză, să defileze în campionatul intern. Important este ca echipa asta să joace, aşa cum şi profesorul Tadici remarca, în primul rând împotriva unui sistem, dar şi împotriva arbitrajelor. Şi apoi, principalul adversar al echipei Oltchim în campionatul ce stă să înceapă ar trebui să fie chiar echipa Oltchim! Teoretic, după cum a arătat până acum, şi la turneul acesta de la Rm. Vâlcea, gruparea lui Tadici n-are adversar în competiţia internă. Oltchim e o forţă. E, să nu uită, echipa care va duce Vâlcea, mai devreme ca toate celelalte domenii de activitate, în Europa. Şi totuşi, ar spune un mucalit, e prea frumos ceea ce se întâmplă acum la Oltchim. Şi totuşi, e adevărat.
– Ionel GEREA
