„Clasa politică vâlceană are nevoie de o înnoire”

• interviu cu preşedintele PIN Vâlcea, Veronel Rădulescu

• Domnule preşedinte, se află România într-o criză politică în acest moment?
Ne aflăm într-o continuă criză politică, demarată în anul 2005, încă de la începutul mandatului actualei guvernări, încât ceea ce se întâmplă astăzi e o normalitate, dar o normalitate a lui Traian Băsescu. Dacă e să facem un scurt istoric, ar trebui să ne amintim că imediat după alegeri am avut o criză generată de ideea alegerilor anticipate, primul ministru se juca de-a demisia, a urmat criza ziariştilor, după aceea au fost acele crize continue pe diverse dezbateri politice între cele două palate iar în prezent am ajuns în situaţia în care preşedintele statului şi primul ministru, chiar în momente în care se află în aceeaşi încăpere, nu se salută şi nu se privesc.

Este un fapt regretabil, pentru că dacă lucrurile astea la noi la români mai merg, în afară, aceste aspecte sunt privite cu îngrijorare. Există şi în alte state crize politice şi neînţelegeri între oamenii politici de la vârf. Cu toate astea, în public ei îşi vorbesc, se salută iar acolo unde sunt în dezbatere probleme de interes ale statului respectiv, ei conlucrează, lucru care în România, după cum vedeţi, este imposibil.
• Cine sunt cei vinovaţi pentru această criză?
Vinovaţi sunt toţi politicienii de la guvernare, într-un fel sau altul, dar principalul generator de crize este preşedintele statului, domnul Traian Băsescu. Preşedintele statului, care ar trebui să aibă tocmai rolul de mediator, care ar trebui să intervină de fiecare dată când se constată asemenea crize în politica românească, în loc să devină mediator, este tocmai generatorul acestor crize. Deci, cauza acestor crize consider că este domnul Traian Băsescu.
• Preşedintele statului şi-a anunţat încă de la început intenţia de a fi un preşedinte jucător…
Păi domnul Traian Băsescu, atunci când a candidat la preşedinţia României, a spus că mizează totul pe o singură carte: Constituţia României. Ori, dacă ne uităm cu atenţie la toate acţiunile domniei sale, vedem că însăşi această sintagmă de preşedinte jucător este o idee neconstituţională. Preşedintele trebuie să fie un mediator; el trebuie să intervină, dar nu în a genera crize, ci în a le soluţiona, a media soluţionarea acestor crize. Ori, la ora actuală, dânsul fiind generatorul de crize, nu mai poate fi mediator. Am avut la un moment dat o situaţie anacronică, în care aveam un preşedinte jucător şi un prim ministru mediator. Rolul lor în viaţa politică constituţională trebuie să fie exact invers. Primul ministru e cel care trebuie să joace, cu ghilimelele de rigoare iar preşedintele e cel care trebuie să medieze şi să reprezinte statul român în relaţiile cu alte state. Dacă o să avem timp o să vorbim şi despre relaţiile cu alte state.
• Păi haideţi să vorbim acum. Are România relaţii bune cu marile puteri?
În acest context, în care distanţele nu mai sunt atât de mari, în care România trebuie să se manifeste într-un plan politic internaţional, cred că rolul preşedintelui României trebuie să fie tocmai acesta, de a juca într-adevăr, dar de a juca rolul unei Românii implicate în politica internaţională, însă cu reverberaţii asupra binelui ţării.
Vă refereaţi dumneavoastră la relaţiile cu marile puteri. Păi despre ce relaţii mai putem vorbi cu principalii vectori ai României, care sunt Uniunea Europeană, Statele Unite şi blocul nord-atlantic iar deloc de neglijat, Rusia?
În relaţia cu UE, observaţi că totul a început destul de prost. România nu are un program post-aderare, România plăteşte cotizaţie la UE ca membru, conform angajamentelor, dar România nu a aspirat nici măcar un cent de la Comunitate şi nici din afara acesteia, şi nu din vina UE, ci a noastră.
În relaţia cu SUA, apropo de sintagma „licuriciul mare” şi axa domnului Traian Băsescu, Bucureşti – Londra – Washington, dacă observaţi, nu e chiar aşa cum şi-ar fi dorit dumnealui, pentru că dacă într-o primă fază se putea vorbi de rolul României în zona Mării Negre, observăm că SUA au preferat ca lider în această zonă, Turcia. De ce credeţi asta? Tocmai datorită relaţiilor proaste dintre România şi Rusia. Noi nu putem vorbi de o politică la Marea Neagră fără să ţinem cont de Rusia, Ucraina şi toate statele care au un rol în această zonă. Nu ştiu ce bine a adus statului român concluzia domnului Traian Băsescu că în Rusia nu există democraţie sau că Marea Neagră este un lac rusesc. Probabil că vă amintiţi şi de Forumul Mării Negre organizat la Bucureşti, care a fost un eşec total, boicotat de Rusia şi Ucraina, de principalele state cu interese în zonă.
• Dacă ar fi să-l comparăm pe Traian Băsescu cu un jucător de poker, ce tactică ar folosi acesta?
Mă pricep mai puţin la jocul ăsta dar cred că domnul preşedinte nu are nici un as în mânecă, pentru că nu are o strategie coerentă. Nu s-a preocupat să se înconjoare de oameni de valoare, de consilieri care să-l sfătuiască şi să-l îndrume. El nu se preocupă de lucrurile esenţiale iar aici vreau să amintesc faptul că România nu are ministru de Externe de două luni, pentru că domnul preşedinte nu vrea, nu-i place omul propus de Tăriceanu. Să fim serioşi: aici nu vorbim că-i place sau nu sau că domnul Cioroianu nu ar fi suficient de bun pentru postul ăla, ci de faptul că acesta nu este omul domnului Traian Băsescu. Dacă ar fi fost un om de-al dumnealui, probabil că lucrurile ar fi stat altfel. Şi iar apelez la un exemplu recent, al domnului Claudiu Săftoiu care a dovedit că nu are calităţile necesare de a conduce SIE, însă fiind omul de casă al preşedintelui, a obţinut acest post, dar pe pielea noastră.
Până la urmă, jocul lui Traian Băsescu poate fi caracterizat prin lipsă de coerenţă şi indiferenţă faţă de interesul naţional şi permanentă preocupare faţă de propria imagine. Tot ce face domnul preşedinte este un joc de imagine, din nefericire pentru România. Dacă ar fi un preşedinte jucător ar trebui să joace în sfera internaţională iar acest lucru ar trebui să se vadă în bunăstarea poporului român. Ori, el joacă în afara Constituţiei, pe un tărâm al crizelor, care nu duc la nimic bun.
• Avem o criză, dar avem şi soluţii?
E greu să dai acum o soluţie, în condiţiile în care ne aflăm într-un blocaj instituţional. Guvernul României, în loc să funcţioneze, să elaboreze şi să aplice un program postaderare, se preocupă să iasă din crizele generate de Traian Băsescu. Preşedinţia României, în loc să se preocupe de soluţionarea acestor conflicte şi de reprezentarea României în relaţiile externe, se preocupă tot de aceste crize şi de cum să-l demită pe Călin Popescu Tăriceanu. Ministru al Afacerilor Externe nu avem, director al SIE nu avem, există probleme şi la Ministerul Justiţiei, astfel încât nu avem soluţii. Ele există, însă modul în care se încearcă găsirea lor este unul greşit. Şi iar trebuie să revin la Instituţia Prezidenţială. Probabil că Traian Băsescu are o soluţie, dar care să convină intereselor lui şi Partidului Democrat, aceea a unui guvern de tehnocraţi sau de uniune naţională care să-l aibă în frunte pe guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Tot respectul pentru Mugur Isărescu, numai că un guvern trebuie să aibă reprezentare şi susţinere politică. Dincolo de toate astea, eu nu văd în această soluţie decât interesul preşedintelui de a schimba premierul. Eu nu cred că această schimbare este soluţia, ci găsirea de formule parlamentare de sprijin a unui guvern restructurat. Călin Popescu Tăriceanu şi Guvernul ar trebui lăsaţi să lucreze în interesul României.
• În actualul context politic, vedeţi posibile noi alianţe între partide în vederea alegerilor de anul viitor? În plus, v-aş ruga să comentaţi şi rezultatele recentelor sondaje de opinie, care par să conducă la ideea că anumite partide, cum ar fi PNG, iau faţa formaţiunilor politice importante.
În acest moment este greu să anticipăm eventualele alianţe şi ce se va întâmpla la nivelul alegerilor din 2008. Asta, pentru că Alianţa D.A. PNL-PD e un proiect politic mort iar ambele partide au de pierdut din punct de vedere al procentelor dar şi al imaginii. Nu văd nici o alianţă între PNL şi PSD ci doar o formulă prin care, până la alegerile viitoare, PSD să sprijine un guvern minoritar condus de Călin Popescu Tăriceanu şi cu miniştri liberali.
Cât despre celelalte partide, tragic este că deşi PNL şi PD scad în sondaje, principalul partid de opoziţie nu creşte. PSD rămâne cam la aceleaşi procente cu care a intrat în Parlament în 2004 şi se pare că nu a găsit încă o cale de redresare şi de îmbunătăţire a imaginii. Pe acest fond, sunt posibile aceste creşteri exagerate în sondaje ale PNG. Singurul lucru pe care-l văd real este apariţia unor forţe politice noi, cum este PIN, care are tocmai menirea de a umple aceste goluri rămase în politica românească şi de a contribui cu o formulă de restructurare a clasei politice. Este clar, nu numai pentru noi românii, că în România e nevoie de o profundă schimbare politică. Şi atunci, politica pentru care milităm noi, e tocmai această schimbare a clasei politice, care să fie mai puţin preocupată de propriile interese, de grup, de partid, de buzunar sau de familie şi mai mult preocupată de interesele românilor.
• Cum vedeţi clasa politică judeţeană? A evoluat ea, au apărut oameni noi sau sunt aceiaşi, care fac jocurile de ani de zile?
Vâlcea nu iese din linie. Şi în Vâlcea se întâmplă aceleaşi lucruri ca la Bucureşti. La fel, clasa politică vâlceană are nevoie de o înnoire şi dacă vreţi să înţelegeţi de ce, priviţi ce s-a întâmplat la aceste supermediatizate alegeri de la Tetoiu. Vă rog să mă credeţi că am avut o senzaţie de dezgust faţă de tot ce s-a întâmplat acolo. Nu sunt de vină cu nimic oamenii şi candidaţii de la Tetoiu. Era firesc să se lupte şi să se bată pentru cucerirea postului de primar. Dar să mergi până acolo încât să aduci atâtea forţe pentru o miză atât de mică – Geoană, Iliescu, Orban, Văcăroiu, senatori şi deputaţi din alte judeţe, este pur şi simplu dezgustător. Cred că bătălia politică trebuia să fie una locală, în sensul că trebuiau să se bată organizaţiile locale cu sprijinul celor judeţene. Dar să mobilizezi atâtea forţe de partid, în condiţiile în care România are nevoie ca aceşti politicieni de vârf să se preocupe de interesul general, nu de lucruri punctuale, mi se pare prea mult. Pentru acestea sunt organizaţiile alese din Tetoiu şi cele de la nivel judeţean. Nu vreau să mai vorbesc despre aceleaşi maniere – cu cadouri, cu maşini de serviciu folosite în interes electoral… V-aş invita să vedeţi, după ce această miză a politicienilor dispare, dacă mai dă cineva pe acolo, dacă pe cineva mai preocupă soarta acelei mici localităţi.
• Are PIN soluţii pentru români? Ce şanse sunt ca acest partid să ajungă într-o bună zi la guvernare?
Eu cred că sunt şanse destul de mari. Peste încă aproape doi ani de mandat, când actuala putere va avea o imagine extrem de şifonată, când actualul partid de opoziţie nu va găsi soluţii pentru a ieşi din propria criză şi pe fondul apariţiei unor soluţii neviabile, cum ar fi PNG sau partidul lui Ioan Talpeş, cred că PIN are şanse foarte mari, pentru că şi-a propus să ofere o alternativă viabilă, cu politicieni nepătaţi, interesaţi de soarta poporului. Rolul PIN nu e doar acela de a promova o echipă proprie ci şi de a forţa mâna celorlalte partide de a face aşa cum facem noi: să promoveze oameni noi, tineri, pragmatici şi competenţi. Cele două soluţii sesizate de PIN sunt competenţa şi pragmatismul, indiferent de partidul care le pune în practică, în acord cu interesul naţional.
Dacă PIN va putea influenţa viitoarele alegeri, exact acest lucru vom propune: promovarea de oameni competenţi şi pragmatici în administraţia centrală şi locală. Primul lucru de care ar trebui să ne preocupăm e să pregătim comunitatea pentru a aspira şi folosi fondurile europene pentru dezvoltarea României. Aceasta este prioritatea noastră.
Octavian HERŢA