Baronul Ciorgan, mot peste falimentul Oltplast Dragasani

Baronul Ciorgan, moţ peste falimentul Oltplast Drăgăşani

Starea actuală a firmei Oltplast Drăgăşani se trage şi de la numirea în funcţia de director general a baronului judeţean al petrolului, Constantin Ciorgan. Se pare că, în perioada când acesta a condus societatea, dumnealui a făcut un contract de procesare şi unul de închiriere care obliga societatea sa de familie (Robalim SRL – n.r.) să vireze lunar în contul Oltplast câte 350 milioane lei. Fiind însă şi preşedinte al CA Oltplast, personajul cu pricina a decis că ar fi mai bine pentru propriul său buzunar să realizeze, în complicitate cu unul dintre directoraşii societăţii, un act adiţional prin care, în loc de cei 350 de milioane de lei, să dea Oltplast-ului doar 200 de euro pe lună. Dar, surpriză! Nici această sumă n-a ajuns în bugetul societăţii. Şi, nu pentru că firma lui Constantin Ciorgan, specializată în afaficuri şi farafaslâcuri cu petrol, nu i-ar fi avut. Ciorgan a primit înainte de revenirea lui Ene la conducerea Oltplast şi un teren în suprafaţă de 9.000 de metri pătraţi, pentru care trebuia să plătească o chirie lunară de aproximativ un euro / metrul pătrat. Cam aşa a început marele sfârşit al uneia dintre cele mai mari societăţi comerciale din Drăgăşani. Patronii turci, despre care v-am mai spus vreo două şi cu alte ocazii, au sperat că Ciorgan este salvarea, când de fapt acesta a reprezentat cu totul altceva. Firma sa, Robalim SRL, a fost cea care şi-a umplut conturile, în timp ce Oltplast-ul se stingea încet dar sigur. Nici faptul că acel act adiţional – despre care vă vorbeam mai sus – era fals nu a mai putut întoarce situaţia în favoarea firmei drăgăşănene. Unii cu trasul, alţii cu rasul! Turcii au plecat cu utilaje pentru care Oltplastul plăteşte şi acum. Numai în 2005, aceştia erau obligaţi să dea societăţii 6 miliarde de lei. Nici această sumă n-a ajuns în contul societăţii, cum ar fi fost normal. Aşadar, cu o ţeapă iniţială de circa 12 miliarde de lei, Oltplast-ul a fost forţat să-şi închidă porţile pe termen nelimitat. În prezent, societatea a reintrat în subordinea AVAS, care n-ar nici un gând să o revitalizeze. Între timp, prin Drăgăşani se bârfeşte că Ciorgan şi-a tras vilă de 35 de miliarde de lei la Bran, iar nimeni din mediul politic sau administrativ nu încearcă să contribuie la readucerea măcar pe linia de plutire a societăţii. Problemele Oltplast-ului au început cu micile furtişaguri şi se termină undeva la ANAF. În firmă, din sutele de angajaţi, au mai rămas doar 45. Există suficiente utilaje pentru a o lua de la capăt, dar… cu cine? Dacă statul ar şterge datoriile Oltplast, iar societatea ar fi preluată de Oltchim, angajaţii de aici se arată convinşi că vor avea o pâine asigurată şi în viitor.