Opinii

Cum să pregăteşti talente pentru o carieră de succes?

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Fotbalul de performanţă nu se poate realiza fără condiţii de pregătire. Toate cluburile mari din Europa – gen Inter, Milan, Real Madrid, FC Barcelona – au adevărate centre de pregătire a juniorilor, începând de la cea mai fragedă vârstă (adică 6-7 ani). La noi în ţară, primul care a considerat că aceste deziderate sunt necesare pentru a face performanţă a fost fostul internaţional român Gică Popescu. Aproape toate turneele de copii şi juniori au fost câştigate de Şcoala de Fotbal „Gică Popescu”. Această Academie de fotbal a „pompat” adevărate talente la naţionalele de juniori şi bineînţeles că rezultatele nu au întârziat să apară. O colaborare eficientă cu un club italian – AS Roma – unde aceşti juniori îşi desăvârşesc pregătirea la cel mai înalt nivel.

A urmat Academia de fotbal „Steaua” Bucureşti, care a adunat tot ceea ce a fost mai bun în ţară la acest nivel şi bineînţeles că rezultatele sunt încurajatoare. În mod clar, mai apar şi ceva eşecuri, datorită unor antrenori care mai reuşesc să strice şi ce au realizat bun alţii, înaintea lor. Exemplul elecovent: jucătorul Alibec, care a fost în curtea Stelei, dar nu a fost apreciat aşa cum se cuvine. Aşa că s-a întors de unde a plecat, spre norocul celor de la Farul Constanţa, care l-au vândut acum la Inter Milano, în schimbul sumei de 800.000 de euro. Se poate considera aşadar că a fost vorba de un management prost din partea Stelei, iar eu, dacă aş fi fost patron, l-aş fi dat imediat afară pe antrenorul care a „reuşit” performanţa de a scăpa printre degete un asemenea talent.
În aceste proiecte de viitor sunt implicaţi nu numai foştii internaţionali, care au obţinut bani DIN MUNCA LOR, ci şi cei care au câştigat DE PE URMA FOTBALULUI şi continuă să mai „mulgă” cu nesimţire din puţinul care a mai rămas. Aceştia din urmă vor să obţină câştiguri imediate în urma unor vânzări de jucători, comisioane sau tertipuri – cum a fost şi cazul lui Marian Başno – care ne dădea recent lecţii de moralitate, după ce tocmai el speculase cât se poate de bine prostia şi managementul defectuos al conducătorilor vâlceni, prin vânzarea fraţilor Florin şi Mihai Costea.

„Regele” asigură condiţii de excepţie, dar vrea şi performanţă

Din fericire pentru fotbalul românesc a apărut şi Academia de fotbal „Gheorghe Hagi, care pur şi simplu, din punct de vedere al organizării şi investiţiei le întrece pe toate cele dinainte. Aşa cum bine îi stă unui rege al fotbalului, Gică Hagi a ţinut ca lucrurile să meargă foarte bine încă de la început. Cantonamente în locuri în care, poate, dacă tinerii fotbalişti ar fi jucat la un club mic nu ajungeau niciodată să se pregătească (Antalya – Turcia). Autocar de ultimă generaţie, microbuze noi, puse la dispoziţia copiilor pentru a merge la şcoală, antrenori bine plătiţi, echipamente de cea mai bună calitate, cazare şi masă gratuită la Hotelul „Yaki”. Dar lucrul cel mai important e garanţia că acolo, la Academia „Gheorghe Hagi”, se face cu adevărat performanţă.
Dacă la celelalte centre de pregătire din ţară, odată ajuns, nu te mai dă nimeni afară, la Academia „Gheorghe Hagi”  există o regulă de bază: nu eşti serios în pregătire, nu progresezi, ai absenţe şi note proaste la şcoală, nu respecţi un regim alimentar bine stabilit de nutriţionist – Atenţie! Toate aceste lucruri se întâmplă la juniori! – sfârşeşti prin a fi amendat (toţi copiii având contracte extrem de bune pentru acest nivel) sau chiar dat afară. De asemenea, părinţii nu pot fi păcăliţi de propriile odrasle. De ce? Dacă un copil nu prezintă garanţia că poate face faţă la un nivel ridicat de pregătire, dacă nu reuşeşte să treci anumite probe fizico-tehnico-medicale, atunci este trimis imediat acasă! Astfel înţelege şi el, şi părintele, că fotbalul nu trebuie păcălit, că nu toţi pot atinge un prag al performanţei. Dar mai ales că este cazul ca părintele să-şi îndrume copilul spre alte îndeletniciri.
Toate centrele de copii şi juniori din ţară trebuie să ţină cont de faptul că valoarea trebuie să primeze. La selecţie, trebuie să fie formate grupe de ELITĂ, iar pentru alţii, care pur şi simplu doresc să facă o activitate într-un cadru organizat – grupe de PERSPECTIVĂ. Nu trebuie amăgiţi părinţii că vor ajunge mari fotbalişti copii lor, ci pur şi simplu trebuie să avem în vedere că fotbalul de performanţă cere anumite calităţi pe care nu le au chiar toţi copiii.

Cristi Lazăr, un antrenor de mare caracter

Cariera unui fotbalist este influenţată de primul antrenor avut la grupele de juniori. Dacă acesta avea lacune de ordine comportamental – venea în stare de ebrietate la antrenamente, fuma, înjura copii, avea un echipament neadecvat la antrenamente, etc – atunci şi copilul era influenţat într-un fel de toate aceste lucruri. Acum, în zilele noastre, când îţi dai odrasla la fotbal, nu prea te mai interesează aceste aspecte, deoarece asemenea probleme cad de regulă în sarcina clubului. De aceea spun că în acest domeniu contează foarte mult dacă antrenorul respectiv a avut o carieră demnă de un profesionist. Dacă părinţii copilului nu au fost mari microbişti atunci trebuie să cunoască neapărat trecutul acestor antrenori de copii şi juniori. Rămâne aşadar în sarcina presei să prezinte CV-urile tuturor celor care sunt implicaţi în această activitate.
Între toţi, există totuşi un antrenor care nu mai are într-adevăr nevoie de nicio prezentare: Cristi Lazăr. Tehnicianul de la CSM are cu ce să se laude. Nu este de ici, de colo, să ai vreo 300 de meciuri jucate în Divizia A (în prezent Liga I). Nu trebuie să-l lăudăm noi, dar trecutul şi prezentul îl recomandă ca fiind un antrenor valoros. Iar în plus rămâne şi un mare caracter, având în vedere că la o emisiune televizată a ţinut să amintească faptul că dacă i-ar fi avut în lot şi pe cei doi jucători pe care i-a considerat de bază în turul campionatului (n.r.: Gabriel Stănică – golgheterul echipei, care a suferit o ruptură de ligament într-un meci anterior, şi Bogdan Omeag – plecat între timp la Academia „Gheorghe Hagi”) nu ar fi pierdut finala turneului zonal cu Poli Timişoara, echipă care a şi devenit campioană naţională la juniori-republicani B. Eu unul ţin să-i mulţumesc, iar el ştie de ce!
Dănuţ OMEAG

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button