Baliverne…
Zilele trecute sună telefonul. Era colegul meu Adi care a avut un ton total ciudat. Îmi zice: „În legătură cu materialele tale. Vezi că dai iarăşi în Persu. Eu m-am săturat să mă mai cert cu toţi pe la AJF…”, şi bla, bla, bla. Cu alte cuvinte, apare teama unui coleg de breaslă pentru faptul că s-ar putea să aibă probleme din cauza mea. Şi nu a fost primul caz de acest gen. Mai primisem anterior două, hai să le zic rugăminţi, din partea altor colegi s-o las mai moale. Au apărut deci primele semne că se încearcă cenzurarea mea de către cine? Ghici?
Toate aceste tatonări m-au pus oarecum pe gânduri. Nu vreau să se creadă acum că mă dau victimă. Am spus-o în dese rânduri şi o spun şi acum, pentru că nu retractez ceea ce spus odată: ceea ce a făcut Costică-Vâlcea s-ar putea ca cei de vin după el să nici nu poată „zugrăvi”. Cine înţelege printre rânduri e destupat la minte.
Aşadar, colegii mei se tem de presiuni! E posibil şi aşa ceva. Şi pentru ca să nu se creadă că din vina mea vor avea ei ceva de tras, am decis să-l sun pe şef (e OK, domnule, aşa-i e bine când vine peria şi dă cu jetul de apă peste tot?). La telefon, ce să zici?! Începe domnul nostru şef (al fotbalului că al meu nicicum) să facă (şi) cu mine teoria chibritului. Adicătelea, e albă şi trebuia să fie neagră. Mai mult decât atât, atenţie!, domnul şef arată cu degetul spre domnul Constantin (un adevărat domn) care i-a dat un loc călduţ, lăsând de înţeles că şeful arbitrajului din România a greşit! Hopa, uite că mă duc sau nu la Timişoara, da ajung în altă parte, că ălălaltu’ e prost, dă-l dracu’. Şi uite cum dom’ prezident zice că a greşit Costică!
Zice şeful: dom’ne, e un regulament care spune că se joacă Cupa tur-retur dacă vor echipele. Şi mai zice: Costică a dat o hotărâre de Birou Executiv prin care a decis, fără consultarea echipelor rămase în cursă, să se joace semifinalele Cupei pe teren neutru, într-o singură manşă. Şi dacă domnul Costică a făcut o greşeală (era să zic abuz dar era prea de tot), atunci vine actuala conducere şi zice: stop, la loc comanda.
Încerca, deci, domnul şef să mă convingă că una şi alta. Nicicum! Ce mă miră e că nu zice nici domnul Pintilie nimic? De aceea, pentru că mă simt ca unul care latră degeaba, las aşa, pentru că dacă vrea şefu’ atunci e regulamentar şi gata, aşa trebuie să fie.
Nu ştiu cum se face că am auzit eu că ăştia de la UEFA au decis că din cauza Europenelor din Germania din iunie, şi era programul prea încărcat la cluburi, ce-ar fi să joace semifinalele în Liga Campionilor într-o singură manşă. Păi, dacă a ieşit Chelsea din cursă, ce ne mai interesează ce se va întâmpla. Cu siguranţă va apare domnul şef şi va face iarăşi analiză pe text. Că dacă nu sunt din ăia care ia scama de pe haină cu peria, care va să zică, trebuie să tragă şi încă ceva. Sunt tot mai mulţi conducători de echipe care se declară deja nemulţumiţi. Deocamdată pe la colţuri. Înseamnă că nu au responsabilitate. Dacă au ceva de spus, să spună. În fond, sunt banii lor.
Un lucru e cert: a ajuns şef al fotbalului vâlcean un băiat frumos, deştept şi elegant. Şi eu nu mai spun decât atât. Dom’ne, nu ştiu cum dracu’ se face da’ s-a distrus un mit, o istorie a fotbalului. Am zis eu ceva, domnilor, am zis de vreo persoană anume? Nuuuuu! Nu, dom’ne! Mă întrebam şi eu pe unde e Chimia asta? Aşa-i că cineva zice acum: mai lasă-mă, tată, cu balivernele astea? Aşa să fie?!…
P.S.: Aştept să fiu din nou pus la colţ, dom’ prezident. Să-mi iau cojile de nucă de-acasă?…
