Teroarea monologului rastit de presa

Jurnalul lui Nicu

Teroarea monologului răstit de presă

   Lui Frâncu îi place puterea, îl vedem, îl simţim, la fiecare monolog de presă pe care-l ţine şi zbiară la presă. Mereu mă gândesc şi-mi spun, în gând, desigur, „Dumnezeule!”, că nu e bine să te pui direct cu … cel cu mintea odihnită. Dar mi-am dat seama că, în aceste vremuri guvernate, prost – ce-i drept, de PNL, vechile formule şi-au pierdut valoarea dar şi că trebuie să mă apăr altfel împotriva celui care mă îngrozeşte, ne îngrozeşte, săptămânal, lunea, de la 9.30 la 11.00. În loc de „Dumnezeule!”, îmi voi spune în gând de acum înainte „Frâncule!”. „Frâncule!” merge, mă înfioară, mi-e frică instantaneu. Nici nu mai trebuie ca el să se răstească la careva dintre colegii mei. Mă fac mic! Mda, e bună strategia: dă cu penelist în penelist! Unde mi-a fost gândul până acum? Trebuie neapărat să le spun şi pesediştilor!