Herculenii
O nouă clasă, să-i zicem socială, tinde să predomine spectrul politic şi economic al unei societăţi încă bolnave, care-şi scutură trupul hidos după 50 de ani „luminoşi” şi 15 într-o democraţie capitalistă benefică noilor „lideri” care şi atunci şi acum au făcut şi cred, în inocenţa lor, că fac legea aşa cum îi taie mintea. Arătoşi, eleganţi (vestimentar!), ocupând funcţii privilegiate datorită defunctului Ştefan Gheorghiu, mulţi din ei, într-o mică testare pierzându-se în canoanele gramaticii, cu studii înalte, licenţe şi mai nou masterate, aceşti făţarnici, alunecoşi, bufoni într-o piesă ieftină încearcă să ne demonstreze te miri ce prin tot felul de scenarii şi să ne distragă atenţia de la adevărata lor dramă. Nu este drama omului de rând, este drama opulentului, a celui ce crede că poziţia socială şi banul îl fac superior, sfidând bunul simţ. Lideri prin conjunctură, conducând comunităţi şi maşini de vot, încearcă să pună la zid presa, cea care în cele mai multe cazuri, înaintea justiţiei, a pus pe tapet cazuri grave de corupţie, de şpăgi, trafic de influenţă, falsuri intelectuale, uz de fals cu iz de cătuşe. În faţă îţi zâmbeşte amical, în spate îţi râde, este atotputernic fără a mişca un deget şi oricând doreşte poate să-ţi ceară, dacă îl superi, daune de 200 de mii RON. Nu sunt personaje mitologice, sunt printre noi, într-o viaţă reală, iar mirosul lor, deşi este de Chanel, are iz de transpiraţie. Iar rolul lor este de a-i demasca şi de a le demasca ascendenţa într-o societate virtuală. Nu suntem stat în stat aşa cum cred ei şi, dacă greşim, justiţia o să-şi spună cuvântul aşa cum şi ei trebuie să răspundă în faţa ei.
Sandu ŞOCU
