Spectacol total
Steluţa e mare. A fost şi rămâne, cu siguranţă, cea mai valoroasă handbalistă a generaţiei sale. Am văzut sâmbătă o altă faţă a Oltchimului. La experienţa pe care a acumulat-o în aceşti patru ani cât a jucat „afară”, şi cu potenţialul pe care îl are, Stela poate bate de una singură mai multe echipe din campionatul intern. O clipă mi-am adus aminte, în timp ce o vedeam pe Stela „dansând” parcă în teren, ce momente de vis am trăit pe vremea când la Vâlcea era o adevărată echipă. Numai acei ani în care Prokop ajunsese să cunoască Polivalenta poate la fel de bine ca pe propriile sale buzunare. Veneau la Vâlcea echipe mari. Şi plecau cu capul plecat pentru că Vâlcea juca handbal. Acum e primul semn de revenire. Vom avea din nou echipă mare. Iar Stela e vârful de lance de care aveam nevoie. E, poate, mai degrabă, acea gură de oxigen pe care o căuta Oltchimul de multă vreme şi care parcă nu mai venea.
Aud că au apărut deja reacţiile contradictorii. Cineva m-a avertizat de faptul că Nicoleta Gâscă s-ar fi exprima cumva la modul că vrea să mă „aranjeze”. Nu vreau să mă scuz în nici un fel, dar parcă nu se face. Nicoleta Gâscă a venit la Oltchim „pe cai mari”. A trebuit să treacă ceva vreme până când şi-a revenit. Acum ea joacă, iar dovada că o face destul de bine la echipa sa de club este convocarea la Naţională.
Au fost momente în care am spus că prin jocul lor, unele „chimiste” nu fac deloc cinste clubului la care evoluează. Acum cred că revenirea Steluţei a trezit ambiţia şi dorinţa multora de a arăta că au valoare. Se clatină Vâlcea şi handbalul de mare performanţă, cel cu care ne-am obişnuit deja, îşi reintră în drepturi. Fără Stela nu cred că puteam câştiga la Galaţi. Nu o spun numai eu. Fără Stela n-am fi admirat handbalul adus la stadiul de artă, adesea, din Polivalentă, chiar dacă adversara noastră nu mai e demult ce-a fost. Stela e nevoia de normalitate într-un moment în care Oltchim parcă pierduse „busola” marii performanţe.
Astăzi şi mâine avem spectacol în Polivalentă. E cazul să le primim pe tricolore aşa cum se cuvine. Vâlcea a dat totdeauna spectacol şi a arătat că nu are rival în ţară, când a fost vorba de handbal. Vin cele ce ne-au adus o mare bucurie în decembrie anul trecut în Rusia. Chiar dacă sunt vicecampioane, pentru noi ele sunt fetele noastre de aur. Iar Stela e căpitanul lor.
Cândva, Vâlcea avea şase din cele şapte jucătoare, în teren, pentru România, în anumite meciuri. E adevărat că era şi una dintre ele care se bătea cu „cărămida-n piept” şi cam atât. Una care a dat impresia că a revenit la Naţională doar pentru că a fost rugată s-o facă. Iar în Rusia a făcut un joc bun şi cam atât. Acum fetiţa noastră se bate cu urşii polari prin Groenlanda.
Să trecem însă la lucruri mai serioase şi să vă invităm încă o dată în Polivalentă astăzi şi mâine. Trebuie să le primim pe fele aşa cum se cuvine. Şi doar Vâlcea ştie să-şi respecte valorile, marile valori. Până la urmă vin în faţa dumneavoastră alte trei sau patru handbaliste ce din vară vor juca la Vâlcea. Luminiţa Dinu, Narcisa Lecuşan, Valentina Elisei sau Ionela Gâlcă, alături de geniala Steluţa Luca. Ce echipă se conturează la Vâlcea!..
Ionel GEREA
