Victor Dican, viaţă între fotbal şi două facultăţi
Victor Dican este un fotbalist şi un tânăr impresionant. Face parte dintr-o familie cu posibilităţi financiare ridicate. Nu i-a lipsit niciodată nimic, părinţii i-au oferit chiar mai mult decât a cerut, a primit la majorat un bolid de lux, putea intra în anturaje dubioase, să fie precum mulţi copii de bani gata, răsfăţaţi, dornici să încerce toate plăcerile vieţii, dar, cu toate acestea, nu s-a abătut de la drumul său. A acordat o atenţie sporită învăţăturii, dar şi fotbalului. Deşi a cunoscut şi perioade mai grele, a ajuns acum un jucător important la Universitatea Cluj, în Liga a II-a.
Sâmbătă, a fost din nou autorul unei ”duble”, de această dată în meciul cu Metaloglobus, câştigat de studenţi doar cu cele două goluri ale lui Victor. Dican Jr. reuşeşte aceste performanţe în plan sportiv fără să neglijeze studiul. Sportivul vâlcean e student la două facultăţi. La finalul meciului cu Metaloglobus a vorbit despre pasiunile şi activitatea sa sportivă şi extrasportivă, la ”U” Cluj TV:
”Suntem fericiţi, suntem liniştiţi. Aveam nevoie de linişte. Acum suntem salvaţi matematic şi putem să ne pregătim în cele două meciuri care au mai rămas pentru sezonul viitor. Cheia succesului pentru mine a fost mereu munca, iar per total, pe echipă, grupul, spiritul echipei. Echipa aceasta a avut momente bune, rele, însă mereu am dovedit că după ce ne-a fost greu am renăscut şi am arătat ca echipă. (…)
Grupul a câştigat meciul cu Metaloglobus. A fost un efort al tuturor. Golurile le dedic familiei. Părinţii, sora mea, au fost mereu alături de mine. În viaţa fiecărui fotbalist sunt momente bune, dar şi mai puţin bune. Important este să fii puternic mental, să ai sprijin, să te poţi concentra pe tine. Tata m-a dus la fotbal, când eram mic. Părinţii munceau atunci în Spania. Acolo am început fotbalul, apoi am continuat în România, după ce ai mei s-au mutat. Am stat până la 7 ani în Spania. La Vâlcea am făcut junioratul. În afara de fotbal, sport, ca şi hobby-uri pot să spun că îmi place să citesc, să mă uit la seriale, să mă plimb. Acum citesc Homo Sapiens, o carte foarte tare. Îmi plac foarte mult şi cărţile de războaie.
Găsesc timp si pentru studiu. Sunt la două facultăţi în Cluj, ambele la fără frecvenţă. Una de Relaţii Internaţionale (Studii Europene) şi una de sport. Mă pregătesc pentru viitor. Nu se ştie unde mă duce viaţa, vreau să fac lucrurile din timp. Mai târziu va fi mult mai greu. Acum sunt tânăr, am timp. Normal că e un pic mai greu în sesiune, dar nu ceva de speriat. Dacă ştii să te organizezi, există înţelegere din partea ambelor părţi. Se întâmplă să iau cărţile cu mine în cantonament. Acum e foarte bine că sunt cursuri online. Nu e necesar să merg fizic la facultate. Restanţe nu am, dar mai am absenţe”.
