Tradiţie fotbalistică moştenită din tată în fiu, în familia Popa! În `76, Dănuţ Popa se afla în aceeaşi ”echipă”, a superlativelor, cu Gigă Hagi. 70.000 de copii au participat la selecţie

În familia Popa, din Horezu, tradiţia fotbalistică a fost moştenită din tată în fiu, de câteva generaţii. Străbunicul antrenorului Adi Popa, de la Viitorul Dăeşti, a pus umărul la amenajarea stadionului din Treapt. Apoi bunicul lui Adi a jucat pentru Flacăra, la fel ca şi tatăl lui, Dănuţ Popa.

”Într-adevăr, avem o tradiţie fotbalistică în familie. Bunicul meu a contribuit la construirea stadionului din Horezu. Căra pietre cu carul cu boi pentru drenaj, scurgerea apei din Treapt. Trei generaţii am jucat fotbal. Bunicul şi-a pus amprenta pe stadion, iar tatăl meu a fost primul care a jucat pentru Flacăra. Am urmat eu. Eram în echipă la Liga a III-a. Din păcate au apărut ulterior o serie de împrejurări care m-au dus pe un alt drum. Puteam să ajung mai sus, dar am fost urmărit de ghinion şi m-am axat pe carte. Am, însă, amintiri frumoase din copilărie, legate de fotbal”, a mărturisit Dănuţ Popa. I-a rămas în minte participarea la Cupa Speranţelor, competiţie organizată de Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor şi Federaţia Română de Fotbal, la care au luat startul 70.000 de copii. La faza finală, care a avut loc la Constanţa, s-au calificat 21 de echipe. Printre ele, şi Vâlcea, reprezentată de copii din Horezu. Dănuţ Popa a fost remarcat la malul Mării Negre la un concurs de lovituri de la 11 metri. S-a clasat pe locul 3 şi a fost inclus în ”echipa superlativelor”. La Cupa Speranţelor, Gică Hagi, care a jucat pentru finalistă, Constanţa, a fost declarat cel mai bun jucător.

”Aveam 12 ani când am participat la Cupa Speranţelor, de la Constanţa. A fost o mare mândrie pentru mine şi pentru Horezu, mai ales că am apărut în ziarul numărul 1 la vremea respectivă, Sportul, care era citit în toată ţara. Să se vorbească despre mine şi Hagi, în acelaşi material, la nivel naţional şi din 70.000 de copii, eu să fiu acolo, pe podium, a fost ceva impresionant. Am înţeles mai târziu importanţa momentului. În pauza meciului de Divizia A dintre Farul şi UTA a fost concursul de lovituri de la 11 metri. Noi eram copii săraci, nu aveam echipamente şi ca să dăm bine în faţa publicului, ne-au dat cei de la UTA tricouri. A venit Flavius Domide la mine, renumitul fotbalist al celor de la Arad (component al Naţionalei României, la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic), şi m-a bătut pe umeri, m-a încurajat. După ce am apărut în ziar, toată lumea în Horezu mă oprea pe stradă şi mă felicita”, a rememorat Dănuţ Popa.

”Sunt cel mai mândru tată! Adi e un copil pe care orice părinte şi l-ar dori. Munceşte foarte mult, nu a sărit etapele şi merită să ajungă sus”

Dănuţ Popa speră ca fiul său, Adi Popa, să-şi îndeplinească obiectivele, să se bucure de performanţe notabile ca fotbalist şi antrenor, să fie fericit pe toate planurile. ”Sper ca Adi să ajungă acolo sus, să realizeze tot ce şi-a propus. Sunt cel mai mândru tată! E un copil pe care orice părinte şi l-ar dori. Munceşte foarte mult şi fie la un nivel înalt. A realizat totul numai prin muncă. A pornit de jos, nu a sărit etapele. Îmi doresc să reuşească la Dăeşti, Viitorul să ajungă acolo unde de dorim cu toţii. O echipă de Liga a II-a ar însemna enorm şi pentru judeţul Vâlcea. Ar exista un etalon la care copiii să aspire, să poată face performanţă. Echipa e formată din mulţi localnici. Sunt jucători care au evoluat la nivel superior, au calitate fotbalistică. Cu o pregătire corespunzătoare, rezultatele se văd. Drept dovadă, echipa e pe primul loc. Sper din tot sufletul să ajungă acolo unde ne dorim cu toţii. Sunt suporterul numărul 1 al lui Adi şi al echipei pentru care joacă şi o pregăteşte. Sunt alături de ei de fiecare dată, în tribună, merg şi în deplasare. Adi are şi grupe de copii, la Horezu. Flacăra, normal, e echipa din oraşul meu şi îi doresc tot binele, să se salveze de la retrogradare, iar pe viitor, de ce nu, să ajungă şi mai sus. Are suporteri frumoşi, oameni care pun suflet şi ar merita fotbal de nivel şi mai înalt. Îmi iubesc atât de mult locurile natale încât, fiind inginer agronom, am făcut o teză de doctorat despre şi pentru această zonă minunată. Această dragoste i-am insuflat-o şi băiatului meu şi sper din tot sufletul ca fotbalul vâlcean să ajungă acolo unde gloriile de altădată l-au dus! Ca orice părinte, vizez să ajung şi bunic, poate să continue tradiţia fotbalistică în familie. Dar mai presus de toate, îmi doresc sănătate. Dacă suntem sănătoşi le facem pe toate”, a completat Dănuţ Popa.