Supravieţuim?
La sfârşitul săptămânii trecute s-a reluat, în sfârşit, returul Ligilor 2 şi 3. Echipele noastre au reuºit o victorie,un egal ºi o înfrângere în primele meciuri ale returului. CSM-ul n-a reuºit decât un egal pe teren propriu, Damila s-a impus la limitã în jocul de la Bradu contra celor de la Albota, iar Oltchim a pierdut în ultimul minut partida cu o contracandidatã, Metaloglobus. Fiind primele meciuri dupã o pauzã de patru luni nu ar fi drept sã tragem concluzii pripite, dar la prima vedere realizãm cã evoluþiile din meciurile amicale nu au fost întâmplãtoare. Iar situaþia în care se va disputa returul nu este favorabilã tuturor echipelor vâlcene.
La un simplu calcul, ne dãm seama cã actuala ediþie de campionat se va disputa pe parcursul a 175 de zile! Asta înseamnã cã din cele 12 luni, nici jumãtate nu mai sunt presãrate cu meciuri de fotbal oficiale în România. Mã refer la partidele eºaloanelor doi ºi trei, însã nici Liga 1 nu stã mai bine sau cel puþin nu se apropie de ceea ce se întâmplã în campionatele serioase ale Europei. Niciunde pe „Bãtrânul Continent” zilele de vacanþã nu depãºesc trei luni, ca sã nu mai spunem cã în Anglia fotbalul se opreºte doar vreo 40-50 de zile pe an. Dar, România rãmâne þara tuturor posibilitãþilor ºi a nepãsãrii crunte. În loc sã identifice grupãrile serioase din þarã, iar pe acestea sã le oblige sã se punã la punct cu baze sportive funcþionale ºi dupã cãderile de zãpadã sau alte fenomene meteorologice normale, federalii preferã sã joace ping-pong cu echipele afiliate în anotimpurile calde ºi reci.
Una dintre victimele colaterale ale amânãrii dictate de Comitetul Executiv de la Casa Fotbalului este chiar CSM Rm Vâlcea. În urma celor trei runde intermediare inventate pentru ca „bâlciul” sã se încheie când vrea Mircea Sandu, CSM va juca opt meciuri decisive , în decurs de 35 zile, pentru ca în alte douãzeci de zile sã joace pe puncte doar în douã prilejuri. O astfel de programare poate compromite ºansele CSM ului de evitare a retrogradãrii dacã þinem cont de situaþia actualã ,însã cui sã-i pese? Dupã meciul de sâmbãtã la CSM este tãcere. Se spune cã de cele mai multe ori ºi tãcerea este un rãspuns. Mai gravã este situaþia în care tãcerea nu îti aparþine, când ceilalþi o provoacã ºi o adâncesc. ªi poate cel mai grav este momentul care succede… momentul în care ajungi sã vorbeºti singur, în încercarea de a sparge tãcerea care te înconjoarã. CSM are nevoie de oameni puternici pentru a o trage dupã ei, pentru a o scoate din impas ºi pentru a pune umãrul la salvarea ei. Dacã Turda s-a retras, Deva pare condamnatã, iar Juventus a început mai prost ca noi, returul e mai lung decât vor unii sã recunoascã. Pentru cã vâlcenii sunt obiºnuiþi cu suferinþa, pentru cã nu se învaþã minte niciodatã, pentru cã au trãit ºi vor trãi mereu cu speranþa ,continuã sã viseze. Sã viseze la o echipã adevãratã. O echipã care sã câºtige urât ºi sã piardã demn .Suntem generaþia aºteptatã, generaþia care aºteaptã în continuare o nouã generaþie fotbalisticã. Aºteptarea va fi însã lungã ºi extrem de dureroasã…
• Mãdãlin DOBRE
