S-au împlinit 8 ani de când nu mai ”Apără Huţupan”. Cu ce se ocupă Luminiţa Dinu în 2020?
Luminiţa Huţupan s-a născut pe 6 noiembrie, 1971, la Piatra Neamţ. Copilăria şi-a petrecut-o aproape de casă. A descoperit handbalul la 10 ani şi de atunci nu a mai făcut altceva. A fost mai întâi inter, apoi, la 13 ani, a intrat în poartă. A jucat mult timp pentru Fibrex Săvineşti. Din primul salariu şi-a cumpărat un lănţişor de aur. Au urmat ani grei, iar recompensele au venit destul de târziu. În 1998, viaţa ei sportivă a luat un alt curs. A ajuns la Vâlcea, la Oltchim şi de atunci înainte au început să apară şi performanţele, trofeele. După episodul Oltchim, a avut două experienţe în străinătate, la Krim Ljubljana şi Kometal Skopje. A câştigat de trei ori Liga Campionilor peste hotare, a cucerit 10 titluri nationale în România şi Slovenia, două Supercupe ale Europei, Supercupa României, Cupa Cupelor, Treofeul Campionilor. A fost declarată cea mai bună handbalistă din România, cel mai bun portar al Campionatului European de Handbal din 2000, cel mai bun portar al Mondialului din 2005 şi nu în ultimul rând, ”CEL MAI BUN PORTAR DIN LUME, DIN TOATE TIMPURILE”, titlu acordat de Federaţia Internaţională de Handbal. Cel mai important ”trofeu” l-a cucerit, însă, în aprilie 2010, când a venit pe lume Ştefania, fetiţa sa. Ulterior, în acelaşi an, dar în decembrie, a mai avut o realizare, ca antrenor. Echipa naţională de handbal feminin a României (de senioare) a cucerit medalia de bronz la Europenele din Danemarca, iar Lumi s-a ocupat de portari, i-a învăţat cum să ajute şi să contribuie la obţinerea acestei performanţe.
În ”vistierie” are şi patru titluri onorifice. Este cetăţean de onoare al Râmnicului, al comunei Bujoreni, din judeţul Vâlcea, al oraşului Piatra Neamţ şi al judeţului Neamţ. După retragerea definitivă din activitatea de jucătoare, în 2012, Luminiţa Dinu s-a dedicat antrenoratului. A avut parte de momente frumoase, dar şi de multe dezamăgiri.
”Nu mor de foame şi nu bat la uşa nimănui. Mi-am rupt picioarele pe teren, trăiesc în oraşul acesta (Rm. Vâlcea), zi de zi mă întâlnesc cu oameni cunoscuţi, care mă apreciază şi nu vreau să bat obrazul nimănui sau să-i întorc spatele. Vorbesc cu toată lumea, las loc de Bună Ziua, rămân aceeaşi Huţupan şi nu mă schimb cu nimic. Cât pot, eu ajut pe toată lumea. Că unii mi-au purtat ură, că ne-am certat, eu trec cu vederea, ce a fost, a fost. Când am vreo informaţie, cu drag le-o împărtăşesc celor care au nevoie de ea. Am învăţat în viaţă, pe unde am umblat, multe lucruri şi ştiu că nu te ajută cu nimic să porţi ură. Pe lumea cealaltă te duci fără nimic, toţi suntem egali. Aşa că fii prieten cu toată lumea! Nu la cataramă, pentru că oamenii te dezamăgesc, dar cât să-şi trăieşti viaţa în armonie”, spune Luminiţa Dinu.
Ce face în prezent cel mai bun portar al lumii all time? Îşi creşte frumos copilul, are grijă de casă, de familie. Şi mai face ceva în afara acestor lucruri. E profesoară cu normă întreagă la Colegiul Tehnic Energetic, şcoală urmată de multe handbaliste de mare valoare din România, transferate în copilărie la Oltchim. Totodată se ocupă şi de echipa de junioare 4. ”În ultima perioadă, am avut treabă la Energetic. Am încheiat medii, am avut Consiliu. Oarecum, m-am debarasat de handbalul de performanţă. Sunt profesor. Am avut două clase, a V-a şi a VI-a, de iniţiere, dar şi clasa a IX-a, unde predau pregătire fizică teoretică. Mi-e bine aici şi nu ştiu dacă pe viitor voi lua în calcul alte variante. Îmi văd de treaba mea. Dacă pleci, îţi pierzi postul. Iar la echipe, azi eşti, mâine nu mai eşti. Şi nu neapărat din cauza rezultatelor, ci a altor factori care nu au legătură cu sportul. Am păţit-o pe pielea mea. Indiferent cât de bun şi de mare ai fost, la un moment dat nu te mai bagă nimeni în seamă.
Acum, aştept să treacă nebunia asta, cu pandemia, să putem să revenim la sală, să ne întoarcem în Polivalentă, să vedem meciuri, turnee. Locuiesc la Vâlcea şi indiferent de situaţie, normal că ţin cu echipa de aici şi îmi doresc ca aceasta să aibă rezultate bune. În această perioadă de pauză, pentru mine nu a fost aşa de rău, pentru că locuiesc la casă, avem curte şi spaţiu suficient pentru a desfăşura diverse activităţi în aer liber. Pentru cei care stau la apartament, cred că a fost un chin. Sper să treacă tot, sportul să-şi reia activitatea normală, să nu mai fim nevoiţi să trecem prin aşa ceva”, a mai declarat Luminiţa Huţupan Dinu.
