Investitorii şi investiţia în fotbal

În ultimii ani, fotbalul a devenit un mijloc destul de eficient pentru patroni să ascundă urma banilor rezultaţi din afaceri derulate cu statul sau cu diverşi parteneri din mediul privat. De la  patronii echipelor de Liga I şi până la cei  care susţin financiar echipe mici ca cele de Liga a III-a , există multe suspiciuni legate de scopul adevărat care stă în spatele implicării unor oameni de afaceri în sportul rege. Deşi ”microbul” nu-i atinge  pe toţi, mulţi dintre patronii care aleg să-şi cheltuiască averile pentru fotbal se declară  microbişti sau simpli amatori ai sportului cu balonul rotund. Motivarea deciziei de a băga bani într-o echipă de fotbal devine, astfel, şablon, însă nu toată lumea este convinsă că acesta este şi dezideratul pentru care sume uriaşe de bani ajung să fie dirijate în direcţia jocului de fotbal. Nu cunosc exact situaţia cluburilor vâlcene, dar cu excepţia Damilei Măciuca, celelalte cluburi cu „pretenţii” sunt finanţate şi din bani publici. Şi aici mă refer la Oltchim, Drăgăşani, Hidro, Perişani, Horezu. Nu sunt sigur cât de mult îşi doresc unii promovarea în Liga a III-a, dar bănuiesc că sunt şi alte interese la mijloc. Am fost şi eu investitor în fotbalul vâlcean la nivel judeţean, am avut onoarea de a fi implicat în activităţile CSM ului în Liga a II-a şi ale Gheconului în Liga a III a, dar după 7 ani nu pot spune că fotbalul este o afacere. Personal n-am recuperat un leu din investiţia făcută. Dan Mazilu a investit sute de mii de euro doar în ultimii ani, dar n-a recuperat nimic. CSM ul, în cei 7 ani si jumătate de existenţă, a reuşit să vândă prea puţini jucători: Florin Costea şi Laurenţiu Brănescu fiind exemple, vânzări în urma cărora a încasat cam 500.000 euro, echivalentul bugetului pe un an de zile. E adevărat că CSM a reuşit să mai atragă bani şi din alte activităti, dar sumele respective sunt destul de mici. Şi atunci se naşte întrebarea „De ce fotbalul atrage atât de mulţi bani?” E adevărat că în fotbalul mare se câştigă, acolo este o afacere dacă este făcută cu pricepere, dar nu cred că un club de Liga a III-a va putea scoate profit în viitorul apropiat şi atunci se ajunge la concluzia că o parte din banii investiţi în fotbal nu sunt chiar aşa curaţi cum vor alţii să credem… Pentru a fi cât de cât profitabil, fotbalul are nevoie de o strategie, de un plan, de specialişti în economie de piaţă pentru că vremurile s-au schimbat şi nu se mai poate compensa nepriceperea din domeniul marketingului, a vânzărilor, a imaginii, fără de care nu se mai poate conduce un club de succes în 2011. S-au dus vremurile societăţilor non-profit, a sponsorizărilor nesfârşite. Acum totul se raportează la profit, la eficienta publicităţii, la trafic, la target, la vânzări. Fotbalul trebuie să înveţe să-şi vândă marfa, marfă care nu se mai vinde din oficiu ca pe vremuri. Inclusiv UEFA, prin vocea lui Platini atenţionează că cluburile nerentabile nu mai au viaţă lungă:” Într-un moment economic atât de dificil pentru toţi, nu pot înţelege cum există cluburi de fotbal care au deficite financiare de 1,4 miliarde de euro în Europa. Echipele nu trebuie să cheltuie mai mult decât produc. Există dorinţa de a spune stop. Nu mai putem continua aşa, băncile nu ar trebui să împrumute bani milionarilor atât timp cât există oameni care mor de foame. Fair-play-ul financiar are o valoare etică”, a mai spus Platini. Cât timp se va investi din alte interese ,fără a se urmări recuperarea investiţiei, fotbalul nu poate avea continuitate. Vor fi din ce în ce mai multe echipe despre care se va vorbi la trecut. Cât despre clubul emblemă al judeţului trebuie spus că CSM-ul e un produs nevandabil în acest moment şi până nu-şi găseşte o poveste, un ambalaj, un finanţator care să-i schimbe faţa, orice care poate atrage atenţia, nu cred că va mai avea succes la piaţă. Astăzi, suporterul nu mai vine la meci doar pentru fotbal, ci pentru tot pachetul din jurul partidei. Care trebuie gândit în aşa fel încât să câştige lupta cu toate celelalte oferte de timp liber. Infinit mai multe decât acum câteva decenii, când stadionul era plin. Acum spectatorul are nevoie de un impuls mult mai puternic iar finanţatorul de o motivaţie concretă.

• Ec. Mădălin DOBRE