Fiul lui Charlie Chaplin are o prietenă la Vâlcea

• purtătorul de cuvânt al Prefecturii Vâlcea, Carmen Constantinescu corespondează de 8 ani cu fiul marelui actor american 

Puţină lume ştie că purtătoarea de cuvânt al Prefecturii Vâlcea, Carmen Silvia Constantinescu, este o cinefilă înrăită, o pasionată în adevăratul sens al cuvântului a lumii fantastice a filmului. Şi mai puţină lume ştie însă că ea se numără printre puţinii norocoşi care au avut ocazia de a sta de vorbă cu giganţii cinematografului mondial. Mai mult decât atât, Carmen Constantinescu a reuşit să intre în cercul select al prietenilor fiului marelui actor Charlie Chaplin. Este vorba de Eugene Chaplin, pe care Carmen Constantinescu l-a cunoscut în 2002, în Elveţia. De atunci, cei doi au rămas prieteni, chiar dacă îi despart mii de kilometri. 

Cum începe o poveste de dragoste

În urmă cu 5 ani, Carmen a decis să lase televiziunea pentru o nouă provocare, devenind purtător de cuvânt al prefectului Anuţa Handolescu. Nu a fost vorba, după cum spune chiar ea, decât de o altă formă de comunicare. După schimbarea Anuţei Handolescu, Carmen a lucrat pentru Radu Renga iar în prezent este purtător de cuvânt al lui Petre Ungureanu. Cei 5 ani în Prefectură nu i-au alterat însă gustul pentru film. S-a îndrăgostit de el în copilărie şi încă de atunci a ştiut că va fi ceva pentru toată viaţa. „Pasiunea mea pentru film mi se trage din familie. Tatăl meu era un cinefil împătimit şi mă lua după el în sălile de cinema. Ţin minte că la o scenă violentă, tatăl meu mi-a pus mâna la ochi. Nu ţin minte filmul, ci doar gestul lui, de a mă proteja de violenţa de pe ecran. Crescând, filmul chiar a devenit o pasiune pentru mine. Am început să citesc revistele de profil din anii 60, 70 şi 80. Am acasă o întreagă colecţie a revistei Cinema, pe care nu m-am îndurat să o arunc”, îşi începe Carmen povestea de dragoste. Nu respinge facilităţile oferite de tehnica modernă, însă nu ar da filmul văzut în întunericul sălii de cinema pe comoditatea Home Cinema-ului. „Pentru mine este inegalabil momentul acela, când se sting luminile în sală, se luminează ecranul şi apare genericul. Merg frecvent la film, mai ales că în apropierea blocului în care locuiesc se află Cinema Ostroveni, renovat, în foarte bună stare. În plus, de fiecare dată când ajung în Bucureşti, merg la cinema”, ne mărturiseşte Carmen. 

Cult pentru „Parfum de femeie”

Îi este greu să aleagă între filmele care au marcat-o, între actorii preferaţi, între genuri. Ştie însă ce nu-i place: este vorba de filmele violente. Romantică incurabilă, recunoaşte că este atrasă iremediabil de comediile romantice şi de musicaluri, de filmele vechi şi de cele cu mult dans. Cap de listă este filmul de Oscar „Parfum de femeie” cu Al Pacino. „Am un adevărat cult pentru acest film. Este acolo o secvenţă de dans absolut genială, antologică. Al Pacino, în rolul colonelului orb, dansează cu o tânără căreia doar îi simte parfumul, pe un binecunoscut tangou de Gardel. Aş revedea acea secvenţă de nenumărate ori”, povesteşte Carmen. Nu-i displac nici serialele cu poliţişti, medici şi avocaţi. Din colecţia ei nu lipsesc filme ca „Dirty Dancing”, „Casablanca”, însă nici comedii romantice ca „My Best Friend’s Wedding”, film pe care l-a văzut în premieră la festivalul de la Deauville din 1997. Dintre actorii americani îi adoră – fără ca lista să fie nici pe departe exhaustivă, pe James Stewart, Cary Grant şi Gary Cooper, Humphrey Bogart, Katherine Hepburn „la toate vârstele”, Lauren Bacall, Audrey Hepburn, Robert Redford, Al Pacino – Robert de Niro (nu întâmplător în cuplu), Richard Gere, Tom Hanks „în toate, absolut toate filmele lui”, Julia Roberts, Holy Hunter, Michelle Pfeifer. Dintre britanici îi preferă pe Emma Thomson, Helen Mirren, Colin Firth, Hugh Grant şi sir Anthony Hopkins şi se dă în vânt după actorii franceze Jean Reno, Gerard Depardieu şi Julianne Binoche. Nu putem încheia acest capitol al articolului fără să menţionăm pasiunea cu care Carmen ne-a vorbit despre fiecare actor preferat, despre fiecare film care-i venea în minte în timp ce discutam. Doar economia editorială a făcut să nu-i dedicăm câteva pagini de ziar, măcar pentru dragostea cu care ne vorbea despre film…

Deşi spune că nu se dă în vânt după filme româneşti, recunoaşte meritul cinematografiei autohtone, în special după 1990: „Înainte, actorii români aveau ceva artificial în interpretare. Mai târziu am realizat că noi nu avem actori de film, ci de teatru. După Revoluţie, lucrurile s-au mai schimbat. Uite, că tot s-a întâmplat evenimentul acesta nefericit cu Gheorghe Dinică, am revăzut multe scene din filmele în care el a jucat. Mi-am dat seama că el chiar era de acolo; cu adevărat, a fost un excelent actor de film. Poate chiar mai mult decât de teatru”.

Crede că viitorul constă în cinematograful independent. Treptat, marile producţii sunt abandonate în favoarea celor cu buget redus, dar realizate de producători extrem de talentaţi: „Am descoperit cinematograful independent în 1997 la festivalul de la Deauville. Am constatat că toţi actorii şi regizorii consacraţi încep cu cinematograful independent”. 

Printre staruri

Datorează mult televiziunii, mai ales că prin intermediul acesteia a reuşit să participe la unul dintre cele mai importante festivaluri de film. Momentul Deauville 1997 a fost unul extrem de important pentru Carmen Constantinescu. Pe atunci, colabora cu Televiziunea Etalon şi astfel a reuşit să fie acreditată la celebrul festival de film american organizat pe coasta Normandiei. Pentru o vâlceancă, prezenţa la un asemenea eveniment, a fost covârşitoare, mai ales că era singurul jurnalist acreditat din Europa de Est. Staruri pe care doar le văzuse la cinema sau la televizor, roiau acum în preajma ei. „Era ireal. Erau acolo Harrison Ford, Claudia Cardinale, Kate Capshaw – soţia lui Steven Spielberg… Îi puteam atinge, le puteam vorbi! Era extraordinar. Am reuşit să fac şi câteva corespondenţe pentru Pro TV şi Etalon. Interviurile pe care le-am realizat la festival au fost difuzate de Pro TV în cadrul emisiunii Lumea Filmului, realizată de Ada Rosseti”, îşi aminteşte Carmen. Printre interviurile realizate la Deauville se numără cele cu David Mamet, Kate Capshaw, Claudia Cardinale, Willian Nicholson, Lambert Wilson, James Mangold, Gary Fleder, Neil LaBute, Guillermo del Torro, Jill Sprecher şi Alan Wade.

De-a lungul timpului, a reuşit să câştige şi o serie de premii, împreună cu colegii de la TV Etalon. Printre acestea – premiul pentru documentar de artă al APTR „Mănăstiri şi schituri vâlcene” (2001), premiul APTR pentru Eseu TV (2002), premiul Televest pentru Reportaj şi menţiunea de onoare a juriului la festivalul Golden Beggar de la Kosice.

„Vreau neapărat să amintesc de momentul în care am simţit cea mai mare satisfacţie profesională: mult timp am crezut că este Festivalul de la Deauville, dar într-o zi am citit un interviu cu Robert Turcescu în care era intrebat ce şi-ar fi dorit şi n-a reuşit să facă, iar răspunsul lui a fost: un interviu cu regizorul Lucian Pintilie. Ei bine, eu făcusem o întreagă emisiune TV cu Lucian Pintilie – care nu obişnuieşte să dea interviuri, însoţit de actorii Victor Rebenciuc, Răzvan Vasilescu şi Mariana Mihuţ, înainte de prezentarea filmului său „Nicki Ardelean, colonel în rezervă”, la Rm. Vâlcea. A fost momentul în care am simţit că astrele au ţinut cu mine…”, mai spune Carmen. 

Fiul lui Chaplin are un prieten la Vâlcea

Un alt moment extrem de important a fost cel consumat la festivalul internaţional de televiziune Mitil de la Vevey (Elveţia) în 2001, acolo unde l-a cunoscut pe unul dintre fiii lui Charlie Chaplin. Este vorba de Eugene Chaplin, stabilit în Elveţia, un pasionat al cinematografului şi lumii circului. „Eugene este al cincilea copil al lui Charlie Chaplin şi este primul născut în exil, în Elveţia. Ne-am văzut atunci, însă nu am avut ocazia să vorbim. Ne-am revăzut un an mai târziu, la festivalul Golden Beggar de la Kosice, în Slovacia. El era invitat de onoare al festivalului şi acolo chiar am avut ocazia să stăm de vorbă. Cu această ocazie i-am luat şi un interviu, în condiţii vitrege, pentru că nu aveam un cameraman cu mine. Am avut noroc, pentru că televiziunea locală mi-a dat un cameraman şi am reuşit imposibilul. Eugene a fost foarte încântat pentru că ştiam atâtea lucruri despre tatăl lui, despre familia lui. S-a legat o relaţie specială; am început să corespondăm pe mail… Ultima dată când am luat legătura a fost vara aceasta, când mi-a urat „La Mulţi Ani”…”, ne spune Carmen, arătându-ne şi felicitarea virtuală primită de la fiul lui Chaplin. Carmen nu ştie când se va revedea cu Eugene, însă spune că nu asta este problema: „Cine ştie, poate că ne vom revedea în Elveţia, când voi ajunge pe acolo. Important este însă că am avut ocazia să cunosc un astfel de om, cu un nume uriaş şi de o modestie extraordinară. Ce va fi, este altă poveste”.