Derby de România- o nouă suferinţă pentru stelişti

După dezamăgirile în lanţ pricinuite de naţionala României, ultima – cea de la Paris – fiind şi cea mai dureroasă, căci ne îndepărtează de obiectivul calificării la Euro 2012, toţi suporterii de fotbal români am revenit la (e)ternul şi „fascinantul” nostru campionat. Campionat care, în aceasta etapă, ne-a propus derbiul Dinamo – Steaua. Un  derbi vechi de… 62 de ani, ajuns la borna 124 în campionat!
Favorită la casele de pariuri era Steaua, datorită lotului de jucători, datorită jocului după sosirea lui Lăcătuş ca principal, dar mai ales datorită slabei forme a dinamoviştilor. S-a dovedit însă, încă o dată, că la un astfel de meci lucrurile acestea contează mai puţin, că orgoliul, dorinţa de victorie şi… norocul pot fi uneori decisive. Dinamoviştii au învins cu 2-1, ducând scorul întâlnirilor directe la 44-34 în campionat şi au luat o puternică gură de oxigen în speranţa continuării cursei pentru titlul de campioană. Steaua întărită substanţial în aceasta vară-toamnă cu 20 de jucători noi, încearcă din 2004 o nouă victorie împotriva dinamoviştilor. Dar, fie că  pe banca tehnică s-a aflat Olăroiu, Pedrazzini, Protasov, Hagi, Lăcătuş, Bergodi, Dorinel Munteanu, Stoichiţă  sau cine o mai fi fost, de şase ani suporterul stelist de fotbal nu a mai savurat o victorie împotriva eternului „duşman” dinamovist. Ba mai mult, a avut parte şi de umilinţe în Ghencea în sâmbăta Paştelui, în aprilie 2007 (2-4, într-un meci memorabil cu Cătălin Munteanu, Dănciulescu, dar mai ales Claudiu Niculescu pe post de killeri) sau în septembrie 2008 (0-1, gol Tamaş) într-un moment în care, ca şi acum, Dinamo „se căuta” – cum ar spune Cornel Dinu, cu Dario Bonetti pe bancă.
Din păcate însă, pentru ambele echipe, deşi sezonul începuse frumos pentru ele, uşor-uşor s-au îndepărtat de locurile fruntaşe din clasament şi le va fi foarte greu să revină. Oţelul (pe post de… Unirea Urziceni de acum două sezoane),  Poli Timişoara şi Rapid sunt în acest moment echipele „pe val” din fruntea clasamentului, dar mai este mult până departe…

Dan Săraru