Artele marţiale, altfel

Shang Yun-hsiang şi stilul hsing-i

Aşa cum am promis, vă ofer din nou o scurtă istorioară, despre un stil de arte marţiale numit hsing-i.
Hsing-i este un sistem de luptă chinezesc, ce accentuează dezvoltarea energiei interne, cunoscute în China ca „chi”, în Japonia drept „ki”, iar în India ca şi „prana”. Acest „chi” este energia fundamentală a universului, care poate fi extrasă şi folosită prin antrenament specific de orice om.
În continuare, vă voi spune o povestioară despre un mare războinic hsing-i, un bărbat numit Shang Yun-hsiang, născut în provincia Shantung din China. Deoarece familia sa era foarte săracă, n-a învăţat să scrie sau să citească, dar marea pasiune a vieţii lui a fost antrenamentul de kung-fu. A avut norocul să fie instruit de marele maestru în stilul hsing-i, numit Li Tsun-i. Tânărul Shang trebuia să meargă la şcoala de arte marţiale pe jos, parcurgând zilnic o distanţă de aproximativ 30 km. Ridica de jos pietre şi le căra cu bretele întinse cât timp umbla, ca să-şi mărească forţa. Shang făcea orice mişcare ce putea să-i dezvolte trupul. Antrenamentele energetice şi mentale ale stilului hsing-i i-au dezvoltat în acelaşi timp puterea de a se concentra şi puterea de a lovi cu ajutorul energiei interne. În scurt timp, a ajuns maestru al stilului hsing-i şi a deschis o şcoală într-un oraş mare. Se spune că atunci când executa mişcările de bază ale artei hsing-i pentru elevii săi, clădirea se zguduia. Toţi ştiau că energia puterii lui se afla în abdomen, în acea zonă pe care practicanţii avansaţi ai artelor marţiale o numesc „hara”. Odată, într-o încăierare dintr-o tavernă, când unul dintre atacatori l-a prins de mijloc, Shang i-a rupt acestuia încheieturile folosindu-şi puterea din abdomen. Altă poveste relatează că, pe când vizita o sală de luptă, un elev s-a apropiat de el şi l-a întrebat dacă abdomenul său este la fel de tare ca un zid de oţel. Shang a fost de acord ca elevul să-l lovească în burtă. Tânărul practicant l-a rugat să stea aşezat când va fi izbit, crezând că maestrul nu va putea să-şi concentreze puterile. Shang a rămas aşezat, iar elevul a lovit cu toată forţa sa, dar în clipa în care pumnul său era pe cale să îl atingă pe maestru, acesta a ridicat mâna, fiind lovit în palmă şi nu în abdomen. Făcuse acest gest, nu pentru a bloca lovitura, ci pentru că îşi concentrase energia internă în palmă doar ca să vadă ce se va întâmpla dacă va fi lovit în mână. Elevul a fost aruncat înapoi prin aer mai mult de patru metri, spărgând o uşă şi ajungând în curte. Atât de puternică este energia „chi”. Deşi era de neînvins, Shang nu a avut şi talentul de a îi învăţa pe alţii arta sa. Mulţi elevi s-au stins în şcoala lui, încercând să descopere marea şi misterioasa artă hsing-i, dar Shang nu a fost în stare să le explice metodele subtile ale dezvoltării şi folosirii energiei interne „chi”. Putea să le facă doar demonstraţii, dar nu ştia să îi înveţe cum funcţionează sistemul. Puterea lui era atât de mare, încât mulţi elevi au murit de mâna sa, încercând să-i înveţe metodele. Până la urmă, aceştia l-au părăsit.

Dorin Caşmir